După cele două romane, Zori încețoșate și Din lumea largă, apărute la Editura Coresi, scriitorul David Kimel ne delectează cu o colecție de proză scurtă, „Anișoara”, care conține unsprezece nuvele apărute sub egida „Maple Red Publishing House Toronto” Toronto, Ontario, Canada (www.observatorul.com). Piatra de temelie a cărții, nuvela care-i dă și numele, „Anișoara” este o povestire extraordinară care se petrece la mijlocul secolului trecut. Un tânăr absolvent de școală se prezintă în prima zi la biroul fabricii la care este repartizat. Întâlnește acolo o tânără frumoasă, drăguță, cu principii de viață sănătoase. Între cei doi se înfiripă o poveste de … Continuă să citești Părerea mea despre… „Anișoara” de David Kimel, carte apărută sub egida „Maple Red Publishing House Toronto”, Ontario, Canada (www.observatorul.com)

În Ultimul decembrie de Nicolae Baltă, un tânăr absolvent de facultate, ajuns la vârsta de 30 de ani, scrie, la persoana I singular, un jurnal în primii ani de după 1989. Scriitorul spune că a ales „forma jurnalului continuat cu rememorarea”. Ne sunt prezentate fapte din timpul scrierii jurnalului, pentru ca de multe ori autorul să călătorească înapoi în timp și să ne prezinte fapte mai vechi. Desigur, așa cum știm, despre Ultimul decembrie, cel din 1989, există încă multe întrebări fără răspunsuri. De asemenea, există multe așteptări care au fost înșelate. Autorul scrie: „Predominantă e dezamăgirea, alternând cu oarece … Continuă să citești Părerea mea despre… „Ultimul decembrie” de Nicolae Baltă, de la Editura Letras

Povestea continuă în Capătul nopții cu o altă perioadă din viața tânărului care ne povestește stările și trăirile lui. Cartea este construită ca un jurnal în care personajul principal descrie, la persoana I singular, provocările cu care se confruntă. Scurte eseuri de natură filozofică, citate din cărți pe care le citește, gânduri și memorii abundă în acest roman al scriitorului Nicolae Baltă. Din nou, aceeași tendință: sus-jos, urcuș-coborâș. Dar există speranță, ceea ce este un lucru pozitiv: „Mă întreb «a câta prăbușire? », dar speranța nu se lasă alungată. Îmi spun de fiecare dată că nu se va mai repeta, … Continuă să citești Părerea mea despre… „Capătul nopții” de Nicolae Baltă, de la Editura Eikon

În Limanul Iluzoriu, personajul din Sfârșit de martie continuă descrierea vieții lui – de data aceasta la persoana I singular –, a întâmplărilor, stărilor și emoțiilor sale din ultimul an de liceu. Sleit de puteri – a slăbit vreo 10 kilograme în ultima vreme, mai ales în lunile dinaintea examenului de bacalaureat și al concursului de admitere –, personajul principal rememorează în Limanul Iluzoriu ultimele șase luni ale anului 1980 și primele șase-șapte luni ale lui 1981. Din nou, mie mi se pare că cele descrise sunt fapte cât se poate de normale pentru un adolescent în ultimul an de … Continuă să citești Părerea mea despre… „Limanul Iluzoriu” de Nicolae Baltă, de la Editura Letras

Sfârșit de martie este a doua carte publicată de Nicolae Baltă la Editura Coresi. În afară de aceste două, scriitorul a mai publicat alte cinci, toate aceste șapte cărți văzând lumina tiparului în decursul unui singur an! Felicitări! Acest roman este primul dintr-o serie de cinci, în care Nicolae Baltă descrie viața unui tânăr cu unele probleme care, până la urmă, par să se amelioreze cu ajutorul psihanalizei, așa cum este minunat descris în al patrulea roman din serie, deja citit de mine, Borderline (vezi Părerea mea despre… „Borderline” de Nicolae Baltă, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)). Mă fascinează … Continuă să citești Părerea mea despre… „Sfârșit de martie” de Nicolae Baltă, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

A cincea carte a scriitorului Dan Brudariu pe care am citit-o, De ce suntem chiar atât de… răi?, are subtitlul „Inginerie genetică și socială” și este de asemenea o culegere de eseuri foarte interesante. De la teme istorice la teme de viață, de la ADN la mecanica cuantică, Dan Brudariu ne conduce într-o călătorie extrem de interesantă în gândirea lui filozofică, istorică, pragmatică, dovedindu-ne, dacă mai era necesar, că deține o extrem de bogată, prețioasă și apreciată experiență de viață din care avem fiecare ce învăța. „Am fost fericiți. 1938 – Perioada de aur a României Mari” este un eseu … Continuă să citești Părerea mea despre… „De ce suntem chiar atât de… răi?” de Dan Brudariu, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

O colecție de eseuri, a patra carte a scriitorului Dan Brudariu pe care am citit-o, ne pune o întrebare și, în același timp, ne pune serios pe gânduri: Va mai supraviețui statul român în anul 2089… ? Eu sunt optimist și sunt sigur că da, statul român va supraviețui pentru totdeauna, nu numai până în anul 2089. Dar Dan Brudariu ține să ne pună în gardă, să ne prevină, să ne spună că trebuie să fim atenți, pentru că nu este deloc imposibil ca un stat să dispară de pe hartă. S-au întâlnit destule astfel de cazuri în istoria omenirii. … Continuă să citești Părerea mea despre… „Va mai supraviețui statul român în anul 2089… ?” de Dan Brudariu, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

A treia carte a scriitorului Dan Brudariu pe care am citit-o, Istoria noastră… văzută altfel, are subtitlul „Strategii bune și rele din trecutul nostru”. Mie, un umil cititor, necunoscător al istoriei, nespecialist, abordarea din eseurile cărții mi se pare corectă. Sunt sigur însă că mulți ar putea spune că este o abordare controversată. De altfel, Dan Brudariu, ne avertizează: „În acest comentariu veți găsi pasaje care vor surprinde sau stârni opoziția celor care au fost crescuți cu mituri și au rămas prizonierii unor povești. Zgura prezentării etern triumfaliste a trecutului trebuie înlăturată. Să pornim la cunoașterea istoriei noastre sine ira … Continuă să citești Părerea mea despre… „Istoria noastră… văzută altfel” de Dan Brudariu, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

Așa cum spuneam în gândurile mele despre Ce a fost, nu mai este de Dan Brudariu, îmi place să citesc istoria așa cum au trăit-o oamenii, cu povestiri reale din viața lor. Dar asta nu înseamnă că nu citesc, uneori, și altfel de istorie. Cred că am citit zilele acestea mai multă istorie decât în decursul întregii mele vieți adulte de până acum. Poate doar în școală să se fi adunat mai multe pagini citite din manualele de istorie, deși nu prea cred, pentru că nu eram prea pasionat. Iar atunci aveam caiete, ni se preda, și mai învățam și … Continuă să citești Părerea mea despre… „Jefuiți-ne… dar lăsați-ne în viață” de Dan Brudariu, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

Astăzi este ieriul mâinelui sau, altfel zis, ziua de azi este ziua de ieri a zilei de mâine, nu-i așa? În afara cazului în care citim povești științifico-fantastice, care se întâmplă (sau mai bine zis se vor întâmpla) în viitor, tot ceea ce citim este din trecut. Povești de dragoste, polițiste, file de istorie, politică, memorii, autobiografii sau orice altceva. Îmi plac memoriile și autobiografiile. Poate am eu ceva, cred că nu sunt singurul, o înclinație, o plăcere de a citi despre viețile altora. E drept, cel mai mult mi-ar fi plăcut să citesc despre cei din al căror sânge … Continuă să citești Părerea mea despre… „Muzeul amintirilor mele” de Marius Cicîrma, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

La început de an, am simțit că vreau să mă întorc în timp. Așa că am citit Doamna Bovary de Gustave Flaubert (mai multe informații despre scriitor găsiți aici și aici). Exemplarul citit de mine a apărut în 1983 la Editura Eminescu. Ce multe s-au schimbat de atunci! Ce frumoase sunt acum coperțile cărților, ce hârtie groasă au atât coperțile cât și paginile din interior, ce ușor avem acum acces la multe cărți, la aproape orice cărți ne dorim. Eu sper ca peste timp cartea tipărită să nu dispară în totalitate. Unele ziare au dispărut, nu mai au decât ediții … Continuă să citești Părerea mea despre… „Doamna Bovary” de Gustave Flaubert

Acțiunea din Pași către plus sau minus infinit de Laura Jamil Kay începe sumbru, într-un ospiciu, cu gândurile și descrierile unei paciente, personajul principal, care, în urma unui accident, se alege cu o amnezie aproape totală. Nu-și mai aduce aminte aproape nimic, nici cum o cheamă, dar nici nu mai știe să vorbească, așa că nimeni nu scoate o vorbă de la ea. Ți-e și teamă de ce vei putea citi în paginile ce urmează, pentru că nu e ușor să afli amănunte despre oameni loviți de soartă, care ajung în astfel de instituții. Pe măsură ce continui, însă, ritmul … Continuă să citești Părerea mea despre… „Pași către plus sau minus infinit” de Laura Jamil Kay, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)