La urgenţă

Din capul locului vreau să precizez că nu laud, nu critic, doar constat. Îmi scriu doar păţaniile, gândurile şi uneori părerile. Reale, aşa cum le simt eu. Când fabulez sau îmi imaginez, atunci precizez acest lucru. Dar acum, azi, repet, nu critic, nu laud, ci doar scriu ce am trăit. Nu-mi place să generalizez. Îi las pe alţii să o facă. Cei ce generalizează şi folosesc cuvinte ca toţi, toate, nimic, nimeni, se pare că au multe informaţii şi deci pot să generalizeze. Eu nu am. Eu scriu doar ce simt pe pielea mea, unul din milioanele de oameni. Sunt … Continuă să citești La urgenţă

Ursuleţ

Dragi copii, vă mai aduceţi aminte de omul nostru bun? Între timp, de când n-am mai desenat, omului nostru i-a crescut puţin părul, ba şi puţină barbă şi mustaţă (dar asta nu ştiu sigur dacă nu cumva e pojar albastru), şi şi-a pus şi ochelari, nu de soare, de vedere că săracu vede din ce în ce mai rău. Chiar dacă unii ar spune despre el că e cam urâţel, să ştiţi că are inimă bună. Nu contează cum arată privit din exterior. Un om poate fi atât de frumos pe interior că nici nu vă puteţi imagina. Astăzi, dacă … Continuă să citești Ursuleţ

69 de kilometri de mers pe jos

Sâmbăta trecută am făcut ceva exagerat. Se anunţase o zi frumoasă ce prevestea primăvara. Eu am uneori probleme cu astenia de primăvară. E ceva interior ce mă împinge afară din casă şi-mi vine să zbor. Acum, să mă plimb, că aripi nu mai am. Am pornit la ora 8.15 de acasă. Era încă destul de frig, vreo minus 5 grade. Mi-am pus căciulă şi mănuşi. Peste vreo oră-două nu am mai avut nevoie de ele. Cred că maxima zilei a fost vreo 7-8 grade, cu plus. Era aşa de plăcut! Singur, e cam plictisitor. Dar mergând aşa singur ori cânt, … Continuă să citești 69 de kilometri de mers pe jos

Dancer

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la cinematograf şi să fiţi singurul spectator? Mie da. Am avut curiozitatea să număr scaunele sălii de cinematograf: 133. Eu eram singurul spectator. E drept, filmul începea sâmbătă la ora 21.35. Am crezut că nu vor proiecta filmul doar pentru mine, dar au făcut-o. După ce s-a terminat, mi-am zis că nu mă mir că lumea nu vrea să dea bani să vadă aşa un film. Dacă sala ar fi fost plină, prin absurd, pentru că nu ar fi ştiut ce film urmează, sunt sigur că 80-90 % din spectatori ar fi plecat după … Continuă să citești Dancer

4 plăcinte cu mere

Mă plimb prin centrul oraşului. Trec prin faţa unui McDonald’s. Acolo, pe stradă, în faţă, e o tanti între vârste. Nu ştiu sigur, poate are 30, poate 40 de ani, nu prea sunt bun la determinat vârstele oamenilor, mai ales că tanti e destul de durdulie şi întinsă la faţă. Apropiindu-mă, mă întreabă dacă am nişte mărunţiş ca să-şi ia ceva de mâncare. Îi spun încet că nu port la mine mărunt şi merg mai departe. Peste vreo 10 metri, parcă-mi fac procese de conştiinţă că am minţit-o (aveam ceva mărunţiş la mine) şi îmi întorc privirea. Tanti tocmai intrase. … Continuă să citești 4 plăcinte cu mere

Cişmeaua

Mi-a povestit o dată un coleg de servici din Bucureşti o mică întâmplare. Era o zi caniculară în care oamenii erau fericiţi când găseau o cişmea de la care să poată bea apă. Aceste cişmele erau de obicei instalate la intersecţiile mai mari din oraş. Colegul meu, bucuros că se apropie de una din ele şi că se va putea răcori, vede un băieţuş care probabil a băut şi apă, sau urma să bea, dar în acel moment el îşi ridicase unul din picioare, sprijinindu-l de marginea cişmelei şi spălându-l de zor. Colegul meu i se adresează calm şi politicos: … Continuă să citești Cişmeaua

Speranţa

Noapte. Beznă. Pădure. Frică. Fugi. Nu vezi nimic, dar fugi. Incerci să răzbeşti. Nici măcar lumina lunii nu te poate ajuta să vezi ceva. Nori. Ploaie. Furtună. Beznă. Te impiedici. Cazi. Te răneşti. Dar te ridici. Frică. Urlete de animale nocturne. Vuiet. Vânt. Beznă. Nori. Ploaia se inteţeşte. Fugi. Cazi iarăşi. Te doare rău totul. Nu crezi că mai ai scăpare. Dar te ridici. Şi fugi în continuare. Şchiopătând, dar fugi. Urlii şi tu de durere. Fugi. Beznă. La un moment dat ţi se pare că vezi o lumină. Mică, abia licăreşte printre copacii deşi. Fugi. Şchiopătând, dar fugi. Lumina … Continuă să citești Speranţa

Despre ceea ce citesc sau văd în ultimul timp

Nu ştiu dacă ceva s-a schimbat în ultimul timp, să zicem săptămâni, luni sau poate ani. Nu ştiu dacă nu eu sunt de fapt de vină că văd cu alţi ochi ceea ce citesc, dar mi se pare că în ultimul timp este tot mai multă diferenţă de opinie, tot mai multă ceartă, tot mai multe cuvinte grele şi urâte aruncate către alte persoane sau entităţi. Mă doare acest lucru. Ştiu că nu e sănătos să fim chiar cu toţii de acord cu un anumit lucru sau idee sau ce o fi. Altfel unde am ajunge? Ştiu că diversitatea de … Continuă să citești Despre ceea ce citesc sau văd în ultimul timp

Egoismul singuraticului de pe o insulă

Am făcut de multe ori acest exerciţiu mintal: cum că aş fi singur pe o insulă, sau singur cu încă doar un singur om pe o insulă, sau cu un grup de oameni pe o insulă, neavând nici o speranţă de a scăpa de acolo. O insulă suficient de mare şi cu resurse suficiente ca să mă ţină în viaţă, cu condiţia să cultiv eu pământul, să vânez animale dacă vreau, să mă întreţin singur. E un exerciţiu bun atunci când suntem nemulţumiţi de ceva, când ne supără ceva. Ceva care se dovedeşte a fi nesemnificativ până la urmă. Ceva … Continuă să citești Egoismul singuraticului de pe o insulă

Ouă tari şi nuci

Mi-am adus aminte de un filmuleţ cu Stan şi Bran în care Bran este la spital, cu întregul picior drept pus în ghips, iar Stan îl vizitează. Şi ca orice om care vine în vizită, mai ales la spital, Stan îi aduce lui Bran ceva de-ale mâncării. Bran: Ce ai adus acolo? Stan: Ţi-am adus nişte ouă tari şi nuci. Bran (facând o mutră cum numai el ştie s-o facă): Ştii bine că nu pot să mănânc ouă tari şi nuci. Dacă vroiai să-mi aduci ceva, de ce nu mi-ai adus o cutie cu bomboane? Stan: Pentru că bomboanele costă … Continuă să citești Ouă tari şi nuci

Fac io

(A doua şi sper ultima povestire în care voi folosi cuvinte care pot ofensa. Îmi cer scuze.) Încâ o întâmplare reală (am schimbat doar numele personajelor). Este tot despre bariera lingvistică dintre doi oameni de pe diferite meleaguri. Kevin Sailor, un întreprinzător englez, a facut nişte afaceri în mai multe ţări şi, începând cu mijlocul anilor 90, a folosit mână de lucru românească. Aş avea multe de povestit despre el şi acele vremuri, dar acum vreau să povestesc doar o întâmplare în care vedem cum asemănarea unor cuvinte în diverse limbi poate provoca neînţelegeri. Nea Oanţă, un maistru electrician, era … Continuă să citești Fac io

Good

Dragi copii, o să vedeţi azi cum, pornind de la un cuvânt, vom desena o faţă de om, o caricatură desigur, pentru că doar atât poate desena „talentul” din mine. Aceasta este doar o idee simplă. Dacă vă va place ceea ce facem azi, puteţi să vă imaginaţi şi voi alte cuvinte şi alte desene. Este un bun prilej de a învăţa limba engleză. Vă propun următoarele cuvinte: I, Love, The, Sun, Spring, My, Family, And, Everything, That, Is, Nice, Lovely, True, Honest, Good, And, Tastes, Like, Chocolate. Sau în limba română: Eu, Iubesc, Soarele, Primăvara, Familia, Mea, Şi, Tot, … Continuă să citești Good