Părerea mea despre… „Videochat” de Maya C. Krissa

Videochat este un foarte interesant mini roman de dragoste al scriitoarei Maya C. Krissa, care iese din tipare. Este (și) un roman psihologic, cred eu, care descrie o poveste dintre doi oameni aflați la distanță, unul dintre cei doi neavând posibilitatea să-l vadă pe celălalt. După despărțirea de partener, în încercarea de a trece peste neplăcutul evenimentul, o tânără ia o hotărâre care poate părea ciudată pentru unii, acțiune care o conduce, până la urmă, într-o nesperată și neprevăzută convorbire cu un bărbat trecut, la rândul lui, printr-o tragedie. Videochat este o carte pe care nu o poți lăsa din … Continuă să citești Părerea mea despre… „Videochat” de Maya C. Krissa

Părerea mea despre… „Din lumea largă” de David Kimel

Cititorii celei de-a doua cărți a scriitorului David Kimel vor avea parte de o surpriză. Din lumea largă conține nu numai însemnări de călătorie propriu-zisă – excursii desfășurate cu vase de croazieră, avioane, autocare sau simple drumeții pe toate meridianele globului –, dar și o călătorie în timp prin intermediul gândurilor despre anumiți oameni care au avut un impact deosebit asupra vieții scriitorului, dar și ale articolelor despre cultură, religie și politică publicate de-a lungul timpului de scriitorul David Kimel. Întâmplări hazlii, descrieri ale superbelor orașe și locuri vizitate, jurnalul de călătorie este scris, în parte, cu un aer de … Continuă să citești Părerea mea despre… „Din lumea largă” de David Kimel

Părerea mea despre… „Zori încețoșate” de David Kimel

Prima carte a scriitorului David Kimel, pe care am citit-o în aceste zile, din cele două pe care le am, este o captivantă autobiografie. Născut într-o perioadă de aparentă liniște, între cele două războaie mondiale, David Kimel descrie în romanul autobiografic Zori încețoșate evenimente din copilăria petrecută în orașul natal, București. Am citit cu mari emoții relatările acelor ani trăiți în capitala țării, care era diferită de cea a anilor în care am trăit și eu acolo și mult mai diferită decât cea din zilele noastre. O mare parte a cărții constă în povești, mai lungi sau mai scurte, din … Continuă să citești Părerea mea despre… „Zori încețoșate” de David Kimel

Părerea mea despre… „Cântecul meu” de Maya Ivona

Este surprinzător să afli că scriitoarea Maya Ivona avea 14 ani la apariția cărții ei de debut, o culegere de proză scurtă, Cântecul meu. Reflecții, gânduri, filozofie. Sunt fascinat de ce poate scrie la 14 ani Maya Ivona. Eu la vârsta asta nu citeam nici forțat, scriam greu o compunere, jucam fotbal și mă plimbam cu bicicleta toată ziua. Rândurile scriitoarei emană, cum e și normal, atâta tinerețe, copilărie, visare, încât nu ai cum să nu devii și tu, cititorul, tânăr, măcar cu sufletul. Și totuși, scrierile ei sunt atât de mature încât te gândești ce va urma oare. Eu … Continuă să citești Părerea mea despre… „Cântecul meu” de Maya Ivona

Părerea mea despre… „Dulceața lacrimilor amare” de Cornelia Grosu-Soare

Scriam în gândurile mele despre Poate nu trebuia… că, deși autoarea spunea că „Peste 10 ani, mi-ar plăcea să scriu din nou despre noi”, mie mi-ar plăcea să citesc mult mai des alte romane despre cei doi îndrăgostiți, chiar anual. Iată că dorința mea era de fapt îndeplinită. Cornelia Grosu-Soare continuă în Dulceața lacrimilor amare povestea de dragoste dintre protagoniștii trilogiei Vacanțele iubirii, Dincolo de carul mare și Poate nu trebuia… mult mai repede de 10 ani. Acțiunea are loc în anul 2020, un an în care cu toții știm ce a început. Ceva ce încă nu s-a terminat. Și … Continuă să citești Părerea mea despre… „Dulceața lacrimilor amare” de Cornelia Grosu-Soare

Părerea mea despre… „Popas la capătul lumii” de Cornelia Grosu-Soare

Mottoul acestei cărți, cu o abordare complet diferită față de cele trei precedente ale scriitoarei Cornelia Grosu-Soare, este din gândirea lui Seneca: „Călătoria și schimbarea locului aduc o nouă vigoare minții”. Cât adevăr stă în aceste câteva cuvinte ale marelui filozof! Cred că sunt mulți oameni care-și doresc să călătorească. Excursiile, drumețiile, călătoriile mai lungi sau mai scurte sunt activități extraordinare din foarte multe puncte de vedere. Pentru că fizic nu am putut, eu am încercat și alte modalități de a călători prin lume, cum ar fi aplicația „street view” din „google maps”, călătorii virtuale prin intermediul unor poze de … Continuă să citești Părerea mea despre… „Popas la capătul lumii” de Cornelia Grosu-Soare

Părerea mea despre… „Poate nu trebuia…” de Cornelia Grosu-Soare

Poate nu trebuia… este romanul scriitoarei Cornelia Grosu-Soare care întregește trilogia din care fac parte și celelalte două cărți citite de mine anterior: Vacanțele iubirii și Dincolo de carul mare. Înduioșătoarea poveste, despre o iubire pierdută în fragedă tinerețe și apoi regăsită peste mai bine de jumătate de secol, continuă. În mare parte, povestea de dragoste din Poate nu trebuia… are loc la distanță, prin convorbiri și mesaje telefonice. Dar, uneori, chiar și atât ajunge pentru liniștea sufletească a celor doi. În plus, distanțarea fizică poate chiar să determine o apropiere mult mai profundă între două inimi. Aș putea aminti, … Continuă să citești Părerea mea despre… „Poate nu trebuia…” de Cornelia Grosu-Soare

Părerea mea despre… „Dincolo de carul mare” de Cornelia Grosu-Soare

Dincolo de carul mare este continuarea romanului de debut, Vacanțele iubirii, a scriitoarei Cornelia Grosu-Soare. Acțiunea din primul roman continuă cu anii de facultate ai celor doi elevi și se concentrează apoi pe evenimente mai recente, până în zilele noastre. Personajul principal își pierde prima iubire, dar, după mai bine de 50 de ani, o regăsește și se îndrăgostește a doua oară, atunci când, așa cum îi place să se autointituleze, este deja un „adult cu vechime”. Dar iubirea nu are vârstă. Nu e nicicând prea târziu să fii îndrăgostit. Și ce poate fi mai frumos decât să ațâți focul … Continuă să citești Părerea mea despre… „Dincolo de carul mare” de Cornelia Grosu-Soare

Părerea mea despre… „Vacanțele iubirii” de Cornelia Grosu-Soare

Prima din cele cinci cărți ale scriitoarei Cornelia Grosu-Soare pe care le voi citi în zilele următoare, Vacanțele iubirii mi-a picat foarte bine. Uneori viața așază lucrurile în cea mai bună și fericită ordine. După unele lecturi din ultimele zile, acest roman a fost ca un balsam pentru sufletul meu. A fost ca și atunci când ascult o melodie lentă, de exemplu de Enya, care pe de o parte mă liniștește, dar pe de altă parte mă și întristează, aruncându-mă uneori în melancolie. Oricum ar fi, melodia o mai ascult încă și încă o dată. Așa simt că va fi … Continuă să citești Părerea mea despre… „Vacanțele iubirii” de Cornelia Grosu-Soare

Părerea mea despre… „Sămânța și lutul” de Ștefan Dimitriu

Citesc politică, de fapt mai mult știri care au caracter politic, dar nu fac politică, deci tot ceea ce scriu aici este doar umila mea părere în ceea ce privește un domeniu în care sunt un amator. Sămânța și lutul, este un roman, după mine, dacă nu științifico- atunci politico-fantastic. Un călător în timp se încarnează în diverse personaje. Acțiunea se petrece peste 100 de ani față de anii noștri, deci în viitor. Aflat într-o călătorie în interes de serviciu, personajul principal ajunge pe teritoriul țării noastre, unde, prin anumite împrejurări, află mai multe lucruri despre istoria țării din timpurile … Continuă să citești Părerea mea despre… „Sămânța și lutul” de Ștefan Dimitriu

Părerea mea despre… „Cunoscând-o pe EA” de Daniel Diaconescu

Recunosc că nu am citit prea multe cărți de acest fel. Cunoscând-o pe EA este o carte de dezvoltare personală, din care avem foarte multe de învățat. Daniel Diaconescu ne învață cum să privim dintr-o altă perspectivă viața astfel încât să devenim mai fericiți. Fericirea noastră depinde în mare măsură de noi înșine, nu neapărat de cei ce ne înconjoară. Dar mai depinde, uneori, și de o persoană potrivită: EA, cea care ne poate schimba în bine. Evenimente întâmplate, sau uneori neîntâmplate, în copilărie ne marchează pe viață. Stă în puterea noastră să trecem cu bine peste orice greutate și … Continuă să citești Părerea mea despre… „Cunoscând-o pe EA” de Daniel Diaconescu

Părerea mea despre… „Exercițiu de respirație” de Irina Constantinescu

Desigur că există și acțiune în acest roman, dar Exercițiu de respirație este cel mai mult poveste, filozofie, trăire, sentiment. Povești despre București, un oraș drag în care am respirat și eu 18 ani, filozofie despre viață și iubire, sentimente despre oameni dragi și multe altele. O iubire mocnită a unei tinere fete față de un bărbat mai în vârstă decât ea, o iubire a lui față de ea, la fel, neîmpărtășită, apoi regăsirea, după un timp, într-un avion, în drum spre o capitală europeană. Irina Constantinescu este o povestitoare înnăscută, cu un stil matur, aș zice eu, un umor … Continuă să citești Părerea mea despre… „Exercițiu de respirație” de Irina Constantinescu