Părerea mea despre… „Jefuiți-ne… dar lăsați-ne în viață” de Dan Brudariu, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

Așa cum spuneam în gândurile mele despre Ce a fost, nu mai este de Dan Brudariu, îmi place să citesc istoria așa cum au trăit-o oamenii, cu povestiri reale din viața lor. Dar asta nu înseamnă că nu citesc, uneori, și altfel de istorie.

Cred că am citit zilele acestea mai multă istorie decât în decursul întregii mele vieți adulte de până acum. Poate doar în școală să se fi adunat mai multe pagini citite din manualele de istorie, deși nu prea cred, pentru că nu eram prea pasionat. Iar atunci aveam caiete, ni se preda, și mai învățam și din ce scriam în ele în timpul orelor, nefiind întotdeauna necesar să citești prea mult din manuale.

În ultima perioadă, distinsul scriitor Dan Brudariu mi-a dat ocazia să citesc fapte deosebite despre istoria românilor.

Un fapt dureros, cred eu, confirmat recent de o dragă și respectată profesoară de istorie, este că atunci când se scrie despre evenimentele istorice, se pare că faptele așternute pe hârtie depind foarte mult de cine le scrie. Se pare că nu numai în zilele noastre s-a întâmplat ca scrieri despre evenimente istorice sau actori ale acestor evenimente să fie descrise diferit, în funcție de cronicarul care le descrie. E dureros, dar, din păcate, cam asta e realitatea.

Lumea este de multe ori împărțită în două părți, sau chiar mai multe, uneori, atunci când vine vorba de interpretarea unui fapt sau atitudine față de o personalitate publică.

De exemplu: Poți să crezi în ceva și atunci ești admirat de o anumită parte a oamenilor și acuzat de o alta. Poți să nu crezi în acel ceva și atunci ești acuzat de o parte și admirat de altă parte. Niciodată nu este bine pentru toți. Până nu se află adevărul, nu se știe cine are și cine nu are dreptate. Din păcate, uneori nu se poate deschide cutia istoriei și în consecință nu se poate afla adevărul niciodată. Schrödinger avea dreptate cu pisica sa.

În a doua carte a lui Dan Brudariu pe care am citit-o, Jefuiți-ne… dar lăsați-ne în viață, cu subtitlul „ Blestemul bogăției”, scriitorul ne arată că de peste 2000 de ani bogățiile noastre se scurg în afară. Teritoriul țării noastre – aflat la întâlnirea dintre orient și occident – a fost mereu plin de bogății naturale, fiind din această cauză un teritoriu râvnit de toți cei din afara lui. De aici au rezultat atâtea războaie care au dus la sărăcirea tot mai accentuată a oamenilor care au trăit pe acest teritoriu.

Istoria, spune Dan Brudariu, trebuie privită „prin prisma suveranității și dreptului de a dispune în exclusivitate de bogățiile noastre. Lipsa de suveranitate a permis jaful bogățiilor noastre.”

Cartea are multe capitole foarte interesante. De exemplu, în „Dacia și dacii” ni se arată că „perioada fericită, perioada de glorie a Daciei” a durat cam 22 de ani, între anii 84 și 106. Dacii erau fericiți pentru că Dacia era independentă, suverană, nu dădea socoteală nimănui și era bogată. Dacii nu munceau pentru alții și nu aveau alți stăpâni. Însă, ne spune scriitorul, „bogăția a devenit un blestem pentru locuitorii Daciei.”

Dan Brudariu ne explică de ce au urmat războaiele cu romanii, cum Decebal a greșit și a deturnat fonduri primite de la ei, înșelându-le așteptările. Traian a fost văzut mereu ca un erou, dar Dan Brudariu ne spune că „meritul” lui a fost că populația Daciei a fost sensibil redusă ca număr, urmând apoi schimbări majore în componența populației de pe teritoriul Daciei. Sunt o mulțime de fapte interesante, interpretate în mod interesant, pe care vă las să le descoperiți pe voi, dragi cititori.

De asemenea, în Jefuiți-ne… dar lăsați-ne în viață, Dan Brudariu ne descrie și alte file de istorie a țării noastre, cum ar fi valurile de năvălitori din est, care au jefuit la rândul lor pământul țării, primele cnezate și voievodate valahe și primul stat valah suveran și independent. Sunt prezentați marii domnitori ai neamului și iobagii – țăranii români atât de oropsiți de-a lungul timpului–, răscoalele țărănești, pașoptiștii și crearea unei elite naționale. Un capitol aparte este despre Tezaurul României, un subiect atât de controversat.

România a avut o istorie plină de perioade grele, tumultoase, de sărăcie și de războaie. Tot ce putem face este să învățăm din istorie și să nu o lăsăm să se repete. Citez din nou: „Dacă avem înțelepciunea necesară putem încerca să evităm greșelile trecutului, putem căuta drumul bun de urmat. Aruncând o privire retrospectivă, vom găsi în trecutul nostru situații și evenimente asemănătoare. Întrebarea este dacă știm să valorificăm experiențele din trecut.”

Cărțile scriitorului Dan Brudariu se pot achiziționa de la Librăria Coresi și le recomand cu drag:

https://www.librariacoresi.ro/shop?&search=Dan+Brudariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s