Clepsidra

Aș răsturna clepsidra vieții Să mă desfăț iar cu tinerețea, Vioiciunea și fericirea ta molipsitoare,   Să-ți mângâi cârlionții lungi chihlimbarii, Pielea ta catifelată și degetele-ți de copil,   Să-ți admir zâmbetul divin Și să-ți ascult vocea cristalină Ce mă liniștește în nopțile hidoase,   Să te țin din nou de mână Și să te sui pe speranțele noastre,   Să te păzesc de tot ce știu că va urma Negru, meschin, zbuciumat, Neliniștitor sau îngrijorător,   Să-ți alin suferințele în care vor să te împresure Demonii ahtiați de malițiozitate și încărcați cu venin,   Să-ți șterg roua ochilor tăi … Continuă să citești Clepsidra

L-am reîntâlnit pe Omul străzii

După mai bine de patru luni, l-am reîntâlnit pe cel ce l-am numit Om atunci când am scris Învățămintele unui om al străzii, de ziua îndrăgostiților nord americani. Mă plimbam cu bicicleta pe un drumeag uitat de lume, aproape pustiu, dar care altă dată era plin de drumeți și bicicliști. Pe una din băncile presărate ici-colo de-a lungul lui, am văzut de departe o siluetă ce mi se părea cunoscută. M-am apropiat și mi-am confirmat că era chiar el: omul străzii pe care-l întâlnisem în acel centru comercial în acea zi friguroasă de februarie. Un rucsac și câteva papornițe erau … Continuă să citești L-am reîntâlnit pe Omul străzii

Învățămintele unui om al străzii, de ziua îndrăgostiților nord americani

Acum două zile, m-am plimbat o tură mare prin oraș. Mi s-a făcut frig, așa că, la un moment dat, m-am aciuat într-un mare centru comercial ca să-mi dezmorțesc oasele, care, chiar dacă sunt ascunse în straturi tot mai groase de grăsime, îmi înghețaseră. Chiar la intrare, în holul mare al centrului, l-am văzut rezemat de perete. A ridicat capul spre mine și m-a privit în ochi pentru o fracțiune de secundă. Nu a scos nici un cuvânt. Am trecut de el, dar, după vreo zece pași și câteva secunde în care am procesat în mintea mea privirea acelui om, … Continuă să citești Învățămintele unui om al străzii, de ziua îndrăgostiților nord americani

Delegaţia

Acest text (prea lung) trebuia să apară pe întâi aprilie, dar poate va ţine loc vreunui moment (cam slab și tras de păr) din programul din seara de Revelion. La Mulţi Ani tuturor! Am fost întrebat de ce nu mai scriu. Păi, am scris. Dar n‑am publicat. De ce? Pentru că nu am avut acces la internet. Poate că nu mă credeți, dar chiar așa s‑a întâmplat. Iată care a fost situația: Acum trei ani lucram la o firmă mixtă româno‑daneză cu sediul în Groenlanda. La un moment dat, s‑a transmis o circulară către toți angajații firmei, în care se … Continuă să citești Delegaţia

Râsul și scrisul

Pe vremuri râdeam din orice și cu orice ocazie și din această cauză eram agasant, nesuferit, enervant chiar, caracteristici pe care mi le-am păstrat peste ani, pot zice unii. De nesuferit ce eram, o dată era să mă bată chiar unul din cei mai buni prieteni ai mei pentru că nu mă opream din râs. Îl înțeleg atât de bine acum. Poate chiar meritam o bătaie. Fratele lui a făcut chiar un experiment într-o zi: și-a ridicat degetul mic de la o mână și mi l-a arătat. Iar eu imediat am râs, după care el i-a spus unui alt băiat … Continuă să citești Râsul și scrisul

Bula de sticlă

Tuturor celor puternici, celor care au trecut și continuă să treacă peste greutăți, celor care au puterea să meargă mai departe. Am crezut mereu că îmi place natura, că îmi plac oamenii, că îmi place mediul înconjurător, că îmi place ceea ce e bine și ceea ce e frumos. Cu cel puțin una dintre plăcerile mele m-am înșelat. Și am fost lovit. Și m-a durut tare de tot. Și am început să strig: “Lăsați-mă-n pace”. Dar n-am fost auzit, deci n-am fost lăsat în pace. Am continuat să fiu lovit. Am vrut să fug. Dar unde? N-am avut unde să … Continuă să citești Bula de sticlă

Lada

Pe când eram mic, chiar foarte mic, am avut un tovarăș de joacă cu care-mi petreceam destul de mult timp în curtea din jurul blocului în care locuiam amândoi. Îl voi numi, la întâmplare, Dorin. Nu e numele lui real. Tatăl lui Dorin era șofer și din cauza asta era plecat de multe ori de acasă. Când se întorcea, aducea de multe ori lăzi; lăzi foarte mici sau uneori mai mari, umplute cu ceva, nu contează ce. Uneori erau mai multe și trebuia chiar ca toată familia să-l ajute la cărat. Pe lângă lăzile aduse de tatăl lui Dorin din … Continuă să citești Lada

Te iubesc

Eu te plac Și te-ndrăgesc Și te iubesc Așa cum ești. Pișpirică, frumușică, urâțică, Toate la un loc într-o mititică. Suflet mare însă ai Și la alții vrei să dai Bunătate, dragoste, de toate Multă, multă, cât se poate. Dar pe tine unii te-acuză Că ești o rea și o ursuză. Dar toți cei ce-așa grăiesc Sunt prea mici ca să-nțeleagă Că ești o ființă așa de dragă Ce vrea doar bine și iubire Pentru toți cei de lângă tine. Eu, personal, Chiar de sună cam banal Te plac Și te-ndrăgesc Și te iubesc Așa cum ești. Continuă să citești Te iubesc

CD-ul cu aceeaşi melodie

Mi-a dat odată Ionuţ un CD cu muzică de-a lui, săltăreaţă, dar nu numai. Într-o zi, conducând spre o partidă de tenis ce urma s-o joc cu un bielorus, ascultam în maşină acest CD şi m-a atras o melodie anume. Am tot repetat-o până am ajuns la teren. Am simţit că mă stimula și-mi creștea energia. M-am gândit apoi că, data viitoare, în loc să tot apăs pe butoane ca să o repet (aparatul de la maşină e cam vechi şi nu are funcţia de „repetare”), hai să-mi fac un CD cu aceeaşi melodie, una după alta, aşa de vreo … Continuă să citești CD-ul cu aceeaşi melodie

Îmbrăţişări gratuite

Vă mărturisesc că unele articole le scriu şi nu le pun aici. Rămân într-un loc la sfârşitul unui fişier şi se aşază „praful” pe ele. La fel a fost şi cu cele scrise mai jos. Le-am scris acum mai bine de două luni dar parcă nu am avut înclinaţia să le împărtăşesc cu voi. Azi însă am citit articolul împărtăşit de Anca pe pagina ei şi m-am hotărât să pun aici cele ce urmează. Mulţumesc Anca! Îmi place să îmbrăţişez. Ceva se transmite în acel moment între cele două persoane care se îmbrăţişează. Am simţit însă că unii oameni nu … Continuă să citești Îmbrăţişări gratuite

La urgenţă

Din capul locului vreau să precizez că nu laud, nu critic, doar constat. Îmi scriu doar păţaniile, gândurile şi uneori părerile. Reale, aşa cum le simt eu. Când fabulez sau îmi imaginez, atunci precizez acest lucru. Dar acum, azi, repet, nu critic, nu laud, ci doar scriu ce am trăit. Nu-mi place să generalizez. Îi las pe alţii să o facă. Cei ce generalizează şi folosesc cuvinte ca toţi, toate, nimic, nimeni, se pare că au multe informaţii şi deci pot să generalizeze. Eu nu am. Eu scriu doar ce simt pe pielea mea, unul din milioanele de oameni. Sunt … Continuă să citești La urgenţă