Ceașca de cafea

Tuturor celor care, măcar o dată în viață, s-au săturat și au vrut să renunțe. Numai timpul va putea spune dacă pornesc o serie despre analogia dintre alimente și fapte din viață dar, după Alegerea orezului de neghină, m-am gândit azi la cafeaua noastră cea de toate zilele. Mâncăm și bem nu numai ca să supraviețuim ci, de asemenea, și pentru ca să ne simțim bine, să ne satisfacem poftele sau pentru ca să ne înecăm necazurile. Cafeaua este și ea o băutură. Eu văd ceașca pentru cafea ca fiind viața noastră, iar cafeaua ce ceașca o conține ca tot … Continuă să citești Ceașca de cafea

Dacă vrei să-i cunoști adevărata față…

… pune-l șef și dă-i putere de decizie … refuză-l atunci când îți cere ceva împrumut … amintește-i că l-ai împrumutat cu ceva … joacă cu el, pe bani, orice joc … ascultă-l fără să-l întrerupi cu vreo părere de-a ta … recunoaște în fața lui că ție îți place ceva ce lui nu-i place sau, invers, ție nu îți place ceva ce lui îi place … întrerupe-l cu vreo părere de-a ta … ajută-l la greu și apoi ai tu nevoie de el Dacă fața nu i se schimbă, ai un prieten, altfel… Continuă să citești Dacă vrei să-i cunoști adevărata față…

Învățămintele unui om al străzii, de ziua îndrăgostiților nord americani

Acum două zile, m-am plimbat o tură mare prin oraș. Mi s-a făcut frig, așa că, la un moment dat, m-am aciuat într-un mare centru comercial ca să-mi dezmorțesc oasele, care, chiar dacă sunt ascunse în straturi tot mai groase de grăsime, îmi înghețaseră. Chiar la intrare, în holul mare al centrului, l-am văzut rezemat de perete. A ridicat capul spre mine și m-a privit în ochi pentru o fracțiune de secundă. Nu a scos nici un cuvânt. Am trecut de el, dar, după vreo zece pași și câteva secunde în care am procesat în mintea mea privirea acelui om, … Continuă să citești Învățămintele unui om al străzii, de ziua îndrăgostiților nord americani

Delegaţia

Acest text (prea lung) trebuia să apară pe întâi aprilie, dar poate va ţine loc vreunui moment (cam slab și tras de păr) din programul din seara de Revelion. La Mulţi Ani tuturor! Am fost întrebat de ce nu mai scriu. Păi, am scris. Dar n‑am publicat. De ce? Pentru că nu am avut acces la internet. Poate că nu mă credeți, dar chiar așa s‑a întâmplat. Iată care a fost situația: Acum trei ani lucram la o firmă mixtă româno‑daneză cu sediul în Groenlanda. La un moment dat, s‑a transmis o circulară către toți angajații firmei, în care se … Continuă să citești Delegaţia

Să zâmbeşti

Eu cred că, în anumite perioade din viaţă, unul din cele mai dificile lucruri, pe care trebuie să-l faci uneori, este să zâmbești atunci când sufletul îți plânge. În acelaşi timp, eu cred că să plângi alături de cineva care-și așază capul pe umărul tău ca să-şi destăinuie durerile, chiar dacă, înainte, sufletul tău avea motive să fie fericit, e un lucru mai ușor de făcut. Şi tot eu cred că să plângi împreună cu cineva, atunci când ambele suflete plâng, e cel mai ușor lucru de făcut. Continuă să citești Să zâmbeşti

Oglinda

Mă uitam în oglindă deunăzi. Nu-mi plăcea ce vedeam, așa că mi-am închis ochii și apoi mi-am zis:   Gândurile tale nu vor rezolva nimic, Acțiunile tale, poate… Gândurile tale nu vor răni pe nimeni, Vorbele tale, poate…   Dacă nu-ți spun zilnic că mă gândesc la tine, Nu înseamnă că nu mă gândesc zilnic la tine. Dacă-ți spun că mă gândesc zilnic la tine, Nu înseamnă că de fapt mă gândesc zilnic la tine. Continuă să citești Oglinda

Râsul și scrisul

Pe vremuri râdeam din orice și cu orice ocazie și din această cauză eram agasant, nesuferit, enervant chiar, caracteristici pe care mi le-am păstrat peste ani, pot zice unii. De nesuferit ce eram, o dată era să mă bată chiar unul din cei mai buni prieteni ai mei pentru că nu mă opream din râs. Îl înțeleg atât de bine acum. Poate chiar meritam o bătaie. Fratele lui a făcut chiar un experiment într-o zi: și-a ridicat degetul mic de la o mână și mi l-a arătat. Iar eu imediat am râs, după care el i-a spus unui alt băiat … Continuă să citești Râsul și scrisul

Avicii

A fost un DJ care mi-a marcat o parte din viață. Am ascultat unele dintre melodiile lui una după alta. Îmi dădeau încredere, speranță, mă influențau pozitiv. Uneori mă făceau să mă simt mai tânăr. În unele m-am regăsit, cum ar fi în Wake me up, cea în care personajele principale nu sunt plăcute de cei din jur. Dar care, până la urmă, își găsesc drumul spre un loc mai bun. Spre un loc mai bun, altul, a plecat, prea repede, și Tim Berling, Avicii.   Continuă să citești Avicii

Bula de sticlă

Tuturor celor puternici, celor care au trecut și continuă să treacă peste greutăți, celor care au puterea să meargă mai departe. Am crezut mereu că îmi place natura, că îmi plac oamenii, că îmi place mediul înconjurător, că îmi place ceea ce e bine și ceea ce e frumos. Cu cel puțin una dintre plăcerile mele m-am înșelat. Și am fost lovit. Și m-a durut tare de tot. Și am început să strig: “Lăsați-mă-n pace”. Dar n-am fost auzit, deci n-am fost lăsat în pace. Am continuat să fiu lovit. Am vrut să fug. Dar unde? N-am avut unde să … Continuă să citești Bula de sticlă

Lada

Pe când eram mic, chiar foarte mic, am avut un tovarăș de joacă cu care-mi petreceam destul de mult timp în curtea din jurul blocului în care locuiam amândoi. Îl voi numi, la întâmplare, Dorin. Nu e numele lui real. Tatăl lui Dorin era șofer și din cauza asta era plecat de multe ori de acasă. Când se întorcea, aducea de multe ori lăzi; lăzi foarte mici sau uneori mai mari, umplute cu ceva, nu contează ce. Uneori erau mai multe și trebuia chiar ca toată familia să-l ajute la cărat. Pe lângă lăzile aduse de tatăl lui Dorin din … Continuă să citești Lada

Post

În ceea ce scriu mai jos am fost influențat de un articol din cartea „Despre frumusețea uitată a vieții” de Andrei Pleșu. Articolul se numește „Cinci zile fără televizor” și este despre avantajele petrecerii câtorva zile fără privitul la televizor sau, cu alte cuvinte, „post de televizor” cum l-aș numi eu. Citez concluzia articolului: „Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămâne, până la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare”. Când spunem că „ținem post”, cred eu, majoritatea ne gândim la mâncare, adică faptul că mâncăm de … Continuă să citești Post