Să zâmbeşti

Eu cred că, în anumite perioade din viaţă, unul din cele mai dificile lucruri, pe care trebuie să-l faci uneori, este să zâmbești atunci când sufletul îți plânge. În acelaşi timp, eu cred că să plângi alături de cineva care-și așează capul pe umărul tău ca să-şi destăinuie durerile, chiar dacă, înainte, sufletul tău avea motive să fie fericit, e un lucru mai ușor de făcut. Şi tot eu cred că să plângi împreună cu cineva, atunci când ambele suflete plâng, e cel mai ușor lucru de făcut. Continuă să citești Să zâmbeşti

Oglinda

Mă uitam în oglindă deunăzi. Nu-mi plăcea ce vedeam, așa că mi-am închis ochii și apoi mi-am zis:   Gândurile tale nu vor rezolva nimic, Acțiunile tale, poate… Gândurile tale nu vor răni pe nimeni, Vorbele tale, poate…   Dacă nu-ți spun zilnic că mă gândesc la tine, Nu înseamnă că nu mă gândesc zilnic la tine. Dacă-ți spun că mă gândesc zilnic la tine, Nu înseamnă că de fapt mă gândesc zilnic la tine. Continuă să citești Oglinda

Râsul și scrisul

Pe vremuri râdeam din orice și cu orice ocazie și din această cauză eram agasant, nesuferit, enervant chiar, caracteristici pe care mi le-am păstrat peste ani, pot zice unii. De nesuferit ce eram, o dată era să mă bată chiar unul din cei mai buni prieteni ai mei pentru că nu mă opream din râs. Îl înțeleg atât de bine acum. Poate chiar meritam o bătaie. Fratele lui a făcut chiar un experiment într-o zi: și-a ridicat degetul mic de la o mână și mi l-a arătat. Iar eu imediat am râs, după care el i-a spus unui alt băiat … Continuă să citești Râsul și scrisul

Avicii

A fost un DJ care mi-a marcat o parte din viață. Am ascultat unele dintre melodiile lui una după alta. Îmi dădeau încredere, speranță, mă influențau pozitiv. Uneori mă făceau să mă simt mai tânăr. În unele m-am regăsit, cum ar fi în Wake me up, cea în care personajele principale nu sunt plăcute de cei din jur. Dar care, până la urmă, își găsesc drumul spre un loc mai bun. Spre un loc mai bun, altul, a plecat, prea repede, și Tim Berling, Avicii.   Continuă să citești Avicii

Bula de sticlă

Tuturor celor puternici, celor care au trecut și continuă să treacă peste greutăți, celor care au puterea să meargă mai departe. Am crezut mereu că îmi place natura, că îmi plac oamenii, că îmi place mediul înconjurător, că îmi place ceea ce e bine și ceea ce e frumos. Cu cel puțin una dintre plăcerile mele m-am înșelat. Și am fost lovit. Și m-a durut tare de tot. Și am început să strig: „Lăsați-mă-n pace”. Dar n-am fost auzit și deci n-am fost lăsat în pace. Am continuat să fiu lovit. Am vrut să fug. Dar unde? N-am avut unde … Continuă să citești Bula de sticlă

Lada

Pe când eram mic, chiar foarte mic, am avut un tovarăș de joacă cu care-mi petreceam destul de mult timp în curtea din jurul blocului în care locuiam amândoi. Îl voi numi, la întâmplare, Dorin. Nu e numele lui real. Tatăl lui Dorin era șofer și din cauza asta era plecat de multe ori de acasă. Când se întorcea, aducea de multe ori lăzi; lăzi foarte mici sau uneori mai mari, umplute cu ceva, nu contează ce. Uneori erau mai multe și trebuia chiar ca toată familia să-l ajute la cărat. Pe lângă lăzile aduse de tatăl lui Dorin din … Continuă să citești Lada

Post

În ceea ce scriu mai jos am fost influențat de un articol din cartea „Despre frumusețea uitată a vieții” de Andrei Pleșu. Articolul se numește „Cinci zile fără televizor” și este despre avantajele petrecerii câtorva zile fără privitul la televizor sau, cu alte cuvinte, „post de televizor” cum l-aș numi eu. Citez concluzia articolului: „Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămâne, până la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare”. Când spunem că „ținem post”, cred eu, majoritatea ne gândim la mâncare, adică faptul că mâncăm de … Continuă să citești Post

O carte

Părerea mea e că în orice facem în viață și, implicit, în orice scriem, suntem măcar puțin influențați de exterior, de ceea ce am trăit înainte, de ceea ce am văzut, simțit și/sau citit. Eu cel puțin așa sunt. Nu cred că asta înseamnă că plagiem. Dar așa cum, „am citit undeva” (un tic verbal și scris ce-l tot folosesc deși nu e prea corect să nu precizez sursa), se pare că nu putem trăi fără măcar puțin zgomot de fond în jurul nostru (chiar și când dormim trebuie să auzim măcar un minimum de sunete, altfel cică mintea ne-ar … Continuă să citești O carte

Te iubesc

Eu te plac Și te-ndrăgesc Și te iubesc Așa cum ești. Pișpirică, frumușică, urâțică, Toate la un loc într-o mititică. Suflet mare însă ai Și la alții vrei să dai Bunătate, dragoste, de toate Multă, multă, cât se poate. Dar pe tine unii te-acuză Că ești o rea și o ursuză. Dar toți cei ce-așa grăiesc Sunt prea mici ca să-nțeleagă Că ești o ființă așa de dragă Ce vrea doar bine și iubire Pentru toți cei de lângă tine. Eu, personal, Chiar de sună cam banal Te plac Și te-ndrăgesc Și te iubesc Așa cum ești. Continuă să citești Te iubesc

CD-ul cu aceeaşi melodie

Mi-a dat odată Ionuţ un CD cu muzică de-a lui, săltăreaţă, dar nu numai. Într-o zi, conducând spre o partidă de tenis ce urma s-o joc cu un bielorus, ascultam în maşină acest CD şi m-a atras o melodie anume. Am tot repetat-o pâna am ajuns la teren. Am simţit că mă energiza. M-am gândit apoi că, data viitoare, în loc să tot apăs pe butoane ca să o repet (aparatul de la maşină e cam vechi şi nu are funcţia de „repetare”), hai să-mi fac un CD cu aceeaşi melodie, una după alta, aşa de vreo 25 de ori. … Continuă să citești CD-ul cu aceeaşi melodie

Îmbrăţişări gratuite

Vă mărturisesc că unele articole le scriu şi nu le pun aici. Rămân într-un loc la sfârşitul unui fişier şi se aşează „praful” pe ele. La fel a fost şi cu cele scrise mai jos. Le-am scris acum mai bine de două luni dar parcă nu am avut înclinaţia să le împărtăşesc cu voi. Azi însă am citit articolul împărtăşit de Anca pe pagina ei şi m-am hotărât să pun aici cele ce urmează. Mulţumesc Anca! Îmi place să îmbrăţişez. Ceva se transmite în acel moment între cele două persoane care se îmbrăţişează. Am simţit însă că unii oameni nu … Continuă să citești Îmbrăţişări gratuite