Abia am așteptat să ajung să achiziționez cărți de la Librăria Coresi, cărți tipărite pe hârtie, pe care le pot ține în mână, le pot răsfoi, le pot simți mirosul, cărți pentru care să pot folosi din multele semne de carte pe care le am. Aveam deja o idee despre mulți autori și cărți, pentru că au fost lansate la Clubul Online Coresi & ePublishers la care am participat cu mare plăcere. Când am umplut două trolere cu cărți (unul numai cu cărțile de la Librăria Coresi, al doilea cu alte cărți și câteva ale mele), am fost privit ca … Continuă să citești Părerea mea despre… cărțile de la Librăria Coresi

Am vrut să încep cu o glumă, de fapt cu o formulare celebră: „și cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, …”. Am vrut să spun, de fapt, că am citit și cartea mea, ultima din cele 49 de cărți care fac parte dintr-un prim set de cărți de la Librăria Coresi. A fost o experiență ciudată. A fost prima oară când am citit-o pe hârtie. O citisem de atâtea ori pe calculator. Am rămas puțin dezamăgit. Dar nu mi-e rușine de ce a ieșit. Din contră. Sunt mulțumit. Ceea ce-mi pare însă foarte rău este că Mama nu are mintea … Continuă să citești Părerea mea despre… „Dragoste la a mia vedere” de Codrin Pașca apărută la Editura Coresi

Sita este o autobiografie a scriitoarei Wilma, mult deosebită față de alte biografii pe care le-am citit până acum. Așa cum îi spune și titlul, toate faptele și datele au fost trecute printr-o sită și ne sunt redate doar lucrurile extrem de importante din viața scriitoarei. Nu veți găsi amănunte deosebite, dar veți găsi gânduri deosebite, întâmplări deosebite, oameni deosebiți. De asemenea, abordarea acestei cărți este deosebită: este o autobiografie de iubire pentadică. Conform DEX, pentadic înseamnă ceva care se repetă la cinci zile sau un sistem construit în cinci timpi. În Sita, așa cum ne spune chiar scriitoarea Wilma, … Continuă să citești Părerea mea despre… „Sita” de Wilma

Cartea firii de Codrin Ștefan Țapu este o colecție de aforisme, reflecții, vorbe de duh și gânduri scrise în mod succint, în câteva cuvinte, dar atât de pătrunzătoare. Fiind despre naștere, viață și moarte, este, cred eu, și o carte filozofică cu accente psihologice. Este o carte care te poate ajuta să te redescoperi, să înveți să trăiești mai bine, să-ți sporești încrederea în tine însuți. Chiar dacă nu pot spune că am rezonat cu fiecare cuvânt, totuși am fost impresionat de ușurința cu care autorul exprimă atât de mult în atât de puține cuvinte. Este o carte pe care … Continuă să citești Părerea mea despre… „Cartea firii” de Codrin Ștefan Țapu

Cea mai simplă și exactă descriere a volumului de proză scurtă Lungul drum spre fericire al scriitorului Vasile Trifan se află pe coperta a patra: „Prin nuvelele din prezentul volum, autorul încearcă a revela secvențe miraculoase, atât de enigmatic prezente uneori în viața noastră”. Într-adevăr, cele șapte nuvele din această carte au în comun suspansul, miracolul, destinul. Mă voi opri la trei dintre ele. În povestea de dragoste care dă titlul acestei cărți, Lungul drum spre fericire, doi tineri se iubesc fără să și-o arate reciproc prea mult. Ne este dovedit, încă o dată, dacă mai era nevoie, că niciodată … Continuă să citești Părerea mea despre… „Lungul drum spre fericire” de Vasile Trifan

Eva, eroina romanului El Tango de Voica Theodoru, pleacă din România, împreună cu fostul ei iubit, într-o scurtă excursie undeva într-o țară din America Centrală. Despărțită recent de partenerul ei, nu dorește să renunțe la această escapadă care fusese programată înainte de a realiza că nu mai vrea să petreacă nici măcar un minut în plus cu acest om care nu-i poate oferi viața și liniștea sufletească ce și-o dorește. Se cazează totuși împreună într-un hotel dintr-un oraș mare. Sătulă de comportamentul fostului iubit, care ar dori să stea doar în camera de hotel, Eva iese încă din primele ore … Continuă să citești Părerea mea despre… „El Tango” de Voica Theodoru

În Clanul interlopilor, unul din nenumăratele lui romane, scriitorul Iuliu Stanciu urmărește destinele paralele ale doi colegi, prieteni și mai apoi frați de cruce, dintr-un oraș de provincie. Cartea dovedește faptul că în formarea unui copil contează foarte mult nu numai educația din familie, dar și anturajul în care ajunge să se integreze. Pompiliu, care face parte dintr-o familie bună, are multe idei năstrușnice, face foarte multe năzbâtii, dar este și un copil foarte ambițios. Intră la facultatea de drept, devenind jurist și apoi procuror în București. Un mentor de la facultate îl învață o sumedenie de tertipuri care sunt … Continuă să citești Părerea mea despre… „Clanul interlopilor” de Iuliu Stanciu

Potirul cu amintiri este o colecție de proză scurtă, de multe ori hilară, alte ori descriptivă, dar de cele mai multe ori emoționantă. Mihai, personajul principal din cartea anterioară, Mamelon. În seara asta să nu pleci, ne descrie obiceiuri, legende, oameni și ne povestește întâmplări din satul lui de baștină, Faraoani, județul Bacău. Sunt multe povestiri care mi-au plăcut. Voi aminti doar câteva: Prima întâlnire a adolescentului Mihai cu o fată – la poarta casei ei, fără posibilitatea de a intra în curte, conform datinilor; Drumeția mai multor copii spre locurile pitorești și de legendă ale satului, însoțiți și ghidați … Continuă să citești Părerea mea despre… „Potirul cu amintiri” de Iosif Roca, ilustrații de Viorel Baciu

Mamelon. În seara asta să nu pleci este un roman istoric care descrie greutățile și tragediile prin care a trecut satul românesc, și implicit țăranii români, de-a lungul ultimilor multe decenii, începând cu al doilea război mondial. Mamelon este denumirea dealului care veghează satul copilăriei lui Mihai – personajul principal –, Faraoani, din județul Bacău. Mihai își vizitează locurile natale. Dealul este tot acolo. Nu toți oamenii însă. Deapănă amintiri cu alții și își aduce aminte de vremurile dragi ale copilăriei. De exemplu, rememorează permisiile de la Școala de Ofițeri din București, când revenea în sat și cu toții îl … Continuă să citești Părerea mea despre… „Mamelon. În seara asta să nu pleci” de Iosif Roca

Domnul Dan este un burlac, ceea ce nu cred că e de mirare după modul în care-l caracterizează scriitorul Marius Negoiță în acest al treilea roman al lui pe care am avut șansa să-l citesc. Domnul Dan este un tipicar care se trezește zilnic la ora șase dimineața fix, apoi respiră aer curat timp de 10 minute în fața geamului deschis, face duș 20 de minute, exerciții alte 30, prepară mâncarea timp de 20 de minute, mănâncă pe durata a 20 de minute și își bea cafeaua tot în 20 de minute. La ora 8 și jumătate fix iese din … Continuă să citești Părerea mea despre… „Domnul Dan” de Marius Negoiță

O nuvelă, scurtă prin definiție, poate deveni, dacă e hazlie, o anecdotă lungă. Asta este, cred eu, Cleopatra și Fănel, o nuvelă umoristică scrisă de același talentat povestitor, Marius Negoiță. Personajul principal se certase cu nevasta lui. De fapt nu fusese nicio ceartă, ci „era un fel de răceală care se insinua din când în când între noi și ne împingea în universuri separate. Un fel de autoevaluare pe care simțeam nevoia să ne-o facem periodic și pentru care trebuia neapărat să renunțăm pentru un timp la influența celuilalt și să rămânem cu noi înșine. Ca să ne putem auzi … Continuă să citești Părerea mea despre… „Cleopatra și Fănel” de Marius Negoiță

Într-un sat din jurul Buzăului, Monica, absolventă de liceu, care însă nu a luat încă bacalaureatul, trăiește împreună cu sora ei și cu mama și tatăl fetelor într-o gospodărie tipică satului românesc. Ceea ce, sper eu, nu este tipic însă, sunt abuzurile psihice și uneori fizice pe care le suportă mama și Monica din partea tatălui ei. Este dureros ceea ce se întâmplă, dar este meritul scriitorului Marius Negoiță că reușește să zugrăvească atât de bine, în culori sumbre, momente din viața familiilor în care „cântă cocoșul”, cum se spune în popor. Avem de-a face cu o personalitate care se … Continuă să citești Părerea mea despre… „Monica” de Marius Negoiță