Am vrut să încep cu o glumă, de fapt cu o formulare celebră: „și cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, …”. Am vrut să spun, de fapt, că am citit și cartea mea, ultima din cele 49 de cărți care fac parte dintr-un prim set de cărți de la Librăria Coresi.
A fost o experiență ciudată. A fost prima oară când am citit-o pe hârtie. O citisem de atâtea ori pe calculator. Am rămas puțin dezamăgit. Dar nu mi-e rușine de ce a ieșit. Din contră. Sunt mulțumit. Ceea ce-mi pare însă foarte rău este că Mama nu are mintea și puterea necesară de înțelegere să o mai poată citi. Cu toate stângăciile cărții, cred că ea ar fi fost mândră de mine.
Știu că e o vorbă românească, „fiecare cioară își laudă puiul”. Eu nu mi-l voi lăuda.
Vreau să mulțumesc pe această cale tuturor celor care mi-au citit cartea și celor care mi-au spus părerea lor despre ea. Apreciez foarte mult cuvintele voastre.
De asemenea, vreau să mulțumesc tuturor celor de la Coresi Publishing House pentru surpriza plăcută ce mi-au făcut-o atunci când au acceptat publicarea cărții.
Am fost întrebat dacă am scris despre mine și soția mea. Răspunsul simplu este: Nu.
Desigur, personajul Mihai are unele lucruri în comun cu mine: este inginer, este vegetarian, a făcut cură de slăbire, îi place să se plimbe pe jos, nu știe să danseze, este timid și are alte câteva caracteristici pe care oricum le au și mulți alți oameni. Mai sunt și alte câteva povești, adevăruri și modeste alunecări filozofice (mai mult păreri despre anumite subiecte) care sunt „ale mele”. Dar, eu cred că atunci când scrii o carte, cartea ta – adică acea carte pe care o întrevezi ca singura, unica, cea pe care o scrii pentru tine, pentru ai tăi, cea pe care nici nu visezi că o editură ți-o va publica –, atunci da, ești tentat să scrii și din viața ta câte ceva. Părerea mea este că poți scrie o carte în trei moduri: 1) adevărul, adică exact ceea ce ți s-a întâmplat ție – și atunci este o carte autobiografică în care nu poți minți; 2) ceea ce ai fi vrut să ți se întâmple – deci ceea ce ai visat și nu ți s-a împlinit; și 3) pur și simplu invenții, fabulații, lucruri pe care nici nu le-ai dorit, nici nu le-ai trăit. În cartea mea sunt din toate cele trei de mai sus, însă majoritatea sunt din punctul 3). Deci nu este despre viața mea – dacă voi vrea vreodată să scriu despre ea, va fi altceva. Nu, este pur și simplu o poveste de dragoste simplă dintre doi oameni, o tânără, Angela, și un bărbat mai în vârstă cu 18 ani decât ea, Mihai, care se îndrăgostesc unul de altul.
Dragoste la a mia vedere este o carte adresată celor cărora le plac poveștile de dragoste. Dacă vreți să ieșiți din tumultul acesta cotidian – așa cum eu am dorit în aceste ultime două luni și ceva, citind foarte mult și încercând să uit de cele rele –, atunci este o carte pe care o puteți citi înainte de a adormi. Nu vă va face, sper, să visați urât.
Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi:
Codrin Paşca | Miscellaneous 