
O nuvelă, scurtă prin definiție, poate deveni, dacă e hazlie, o anecdotă lungă. Asta este, cred eu, Cleopatra și Fănel, o nuvelă umoristică scrisă de același talentat povestitor, Marius Negoiță.
Personajul principal se certase cu nevasta lui. De fapt nu fusese nicio ceartă, ci „era un fel de răceală care se insinua din când în când între noi și ne împingea în universuri separate. Un fel de autoevaluare pe care simțeam nevoia să ne-o facem periodic și pentru care trebuia neapărat să renunțăm pentru un timp la influența celuilalt și să rămânem cu noi înșine. Ca să ne putem auzi gândurile, evident era strict necesar să nu ne vorbim.”
Astfel că, fiind o seară frumoasă de iarnă – ningând ca în povești – și fiind supărat, personajul nostru se hotărăște să se plimbe cu mașina unde va vedea cu ochii, să asculte doar muzică și să nu fie deranjat de nimeni. Face plinul rezervorului mașinii, se îndreaptă către o zonă muntoasă unde ninge puternic, derapează pe o pantă abruptă, mașina iese în decor, rămânând împotmolită, el iese din mașină, realizează că nu are cum s-o mai scoată singur din șanț, vede o licărire la câțiva zeci de metri, e un bec, se îndreaptă spre el, este de fapt o casă locuită, ajunge acolo, bate la ușă, i se deschide și de aici începe povestea, anecdota, o narațiune antrenantă și hazlie și pe care vă las pe voi, dragi cititori, s-o descoperiți.
Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag: