69 de kilometri de mers pe jos

Sâmbăta trecută am făcut ceva exagerat. Se anunţase o zi frumoasă ce prevestea primăvara. Eu am uneori probleme cu astenia de primăvară. E ceva interior ce mă împinge afară din casă şi-mi vine să zbor. Acum, să mă plimb, că aripi nu mai am. Am pornit la ora 8.15 de acasă. Era încă destul de frig, vreo minus 5 grade. Mi-am pus căciulă şi mănuşi. Peste vreo oră-două nu am mai avut nevoie de ele. Cred că maxima zilei a fost vreo 7-8 grade, cu plus. Era aşa de plăcut! Singur, e cam plictisitor. Dar mergând aşa singur ori cânt, … Continuă să citești 69 de kilometri de mers pe jos

Dancer

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la cinematograf şi să fiţi singurul spectator? Mie da. Am avut curiozitatea să număr scaunele sălii de cinematograf: 133. Eu eram singurul spectator. E drept, filmul începea sâmbătă la ora 21.35. Am crezut că nu vor proiecta filmul doar pentru mine, dar au făcut-o. După ce s-a terminat, mi-am zis că nu mă mir că lumea nu vrea să dea bani să vadă aşa un film. Dacă sala ar fi fost plină, prin absurd, pentru că nu ar fi ştiut ce film urmează, sunt sigur că 80-90 % din spectatori ar fi plecat după … Continuă să citești Dancer

4 plăcinte cu mere

Mă plimb prin centrul oraşului. Trec prin faţa unui McDonald’s. Acolo, pe stradă, în faţă, e o tanti între vârste. Nu ştiu sigur, poate are 30, poate 40 de ani, nu prea sunt bun la determinat vârstele oamenilor, mai ales că tanti e destul de durdulie şi întinsă la faţă. Apropiindu-mă, mă întreabă dacă am nişte mărunţiş ca să-şi ia ceva de mâncare. Îi spun încet că nu port la mine mărunt şi merg mai departe. Peste vreo 10 metri, parcă-mi fac procese de conştiinţă că am minţit-o (aveam ceva mărunţiş la mine) şi îmi întorc privirea. Tanti tocmai intrase. … Continuă să citești 4 plăcinte cu mere

Cişmeaua

Mi-a povestit o dată un coleg de servici din Bucureşti o mică întâmplare. Era o zi caniculară în care oamenii erau fericiţi când găseau o cişmea de la care să poată bea apă. Aceste cişmele erau de obicei instalate la intersecţiile mai mari din oraş. Colegul meu, bucuros că se apropie de una din ele şi că se va putea răcori, vede un băieţaş care probabil a băut şi apă, sau urma să bea, dar în acel moment el îşi ridicase unul din picioare, sprijinindu-l de marginea cişmelei şi spălându-l de zor. Colegul meu i se adresează calm şi politicos: … Continuă să citești Cişmeaua

Speranţa

Noapte. Beznă. Pădure. Frică. Fug. Nu văd nimic, dar fug. Încerc să răzbesc. Nici măcar lumina lunii nu mă poate ajuta să văd ceva. Nori. Ploaie. Furtună. Beznă. Mă împiedic. Cad. Mă rănesc. Dar mă ridic. Frică. Urlete de animale nocturne. Vuiet. Vânt. Beznă. Nori. Ploaia se întețește. Fug. Cad iarăși. Mă doare rău totul. Nu cred că mai am scăpare. Dar mă ridic. Și fug în continuare. Șchiopătând, dar fug. Urlu și eu, dar de durere. Fug. Beznă. La un moment dat mi se pare că văd o lumină. Mică, abia licărește printre copacii deși. Fug. Șchiopătând, dar fug. … Continuă să citești Speranţa

Fac io

(A doua şi sper ultima povestire în care voi folosi cuvinte care pot ofensa. Îmi cer scuze.) Încă o întâmplare reală (am schimbat doar numele personajelor). Este tot despre bariera lingvistică dintre doi oameni de pe diferite meleaguri. Kevin Sailor, un întreprinzător englez, a făcut nişte afaceri în mai multe ţări şi, începând cu mijlocul anilor 90, a folosit mână de lucru românească. Aş avea multe de povestit despre el şi acele vremuri, dar acum vreau să povestesc doar o întâmplare în care vedem cum asemănarea unor cuvinte în diverse limbi poate provoca neînţelegeri. Nea Oanţă, un maistru electrician, era … Continuă să citești Fac io

Un om norocos

Am început să am dureri de spate de pe la 16 ani. Jucam fotbal şi uneori rămâneam înţepenit aplecat spre stânga. Apoi după o zi-două reuşeam să trec de punctul dureros şi să mă aplec spre dreapta. Apoi în câteva zile îmi trecea de tot. Dar episoadele s-au repetat tot mai des. La 35 de ani nu am mai putut rezista. Nu puteam sta pe scaun, nu-mi mai găseam o poziţie în care să nu am dureri. Mâncam pe burtă, cu mâncarea pusă pe o tavă în faţa patului, pe jos. În martie 1998 aveam 96 de kilograme. Am luat … Continuă să citești Un om norocos

Vă mulţumesc

Fiecare rând, răspuns al vostru, parcă mă inspiră, parcă mă face să scriu mai mult. Colegi ai mei de liceu, aţi fost printre primii care mi-aţi răspuns. Este clar ceva, este o legătură. Anii de liceu îi consider unii dintre cei mai frumoşi ani ai mei dinainte de Isabela şi Ionuţ. „Ani de liceu, cu emoţii la româna, Scumpii ani de liceu, când la mate dai de greu…” https://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ Când m-am hotărât să construiesc acest loc, am avut o mână de idei despre care mi-am propus să scriu. Le-am notat într-un fişier. Mă gândeam să le dezvolt acolo, să adaug … Continuă să citești Vă mulţumesc

Tughederu’

[Notă: M-am gândit mult de tot dacă să scriu sau nu această notă, dar de multe ori, chiar dacă îţi acorzi destul de mult timp să iei o decizie, până la urmă rămâi cu intenţia iniţială. Aşa că iată ce am vrut să spun înainte să citiţi cele de mai jos: Probabil că cei care mă cunoaşteţi foarte bine, ştiţi deja că în public, cel puţin, nu-mi place şi nu mi-a plăcut vreodată să vorbesc cu cuvinte nepotrivite, ca să le spun aşa. M-am simţit ciudat mereu când în preajma mea, copil fiind, sau şi cu alte ocazii, se vorbea … Continuă să citești Tughederu’

Fa la la la la

– Fa la la la la, fa la la la la, fa la la la la – Mi mi mi mi mi – Hei Mi, ce faci aici? Nu vezi că noi cântăm doar fa la la la la? – A, bine, pardon. Când începeţi să cântaţi şi mi mi mi mi mi vă rog să mă chemaţi şi pe mine. – Bine Mi, când o să avem nevoie de tine o sa-l chemăm şi pe Re pentru că o să cântăm aşa: Mi re laaaa, mi re laaaa, Tu eşti viaţa meaaaa, Ai, ai ai ai, mi re laaaa, Tu … Continuă să citești Fa la la la la

Bine aţi venit

Miscellaneous (`misə’lānēəs), un adjectiv care înseamnă amestecat, variat, divers, este un loc în care adun poze şi gânduri pe care vreau să le împărtăşesc cu voi. Am ales acest cuvânt pentru că îmi place cât de diferit se citeşte faţă de cum se scrie. Am susţinut sus şi tare că nu-mi place să fiu activ pe facebook. Citesc, urmăresc, dar nu scriu. Acum însă de ce această pagină? Nu voi fi oare şi mai expus aici? Poate. „Not that anyone cares” (nu că i-ar păsa cuiva), vorba unui personaj din serialul „The Bing Bang Theory”. Nu ştiu exact de ce mi-a venit să … Continuă să citești Bine aţi venit