Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la cinematograf şi să fiţi singurul spectator? Mie da.

Am avut curiozitatea să număr scaunele sălii de cinematograf: 133. Eu eram singurul spectator. E drept, filmul începea sâmbătă la ora 21.35. Am crezut că nu vor proiecta filmul doar pentru mine, dar au făcut-o. După ce s-a terminat, mi-am zis că nu mă mir că lumea nu vrea să dea bani să vadă aşa un film. Dacă sala ar fi fost plină, prin absurd, pentru că nu ar fi ştiut ce film urmează, sunt sigur că 80-90 % din spectatori ar fi plecat după câteva minute. La plecare, am deschis uşile a încă două săli. Acolo erau între 10 şi 15 spectatori. Deci nu m-am simţit chiar rău. 1 din 10, sau 1 din 15, e totuşi un procent mare.

Asta e părerea mea. Pentru că, zic eu, nefiind un film de acţiune, cu monştri, cu împuşcături sau bătăi, sau cu scene deocheate, ci un film documentar despre un balerin, lumea s-ar fi luat de cap şi-ar fi plecat.

Filmul se numeşte Dancer (dansatorul) şi este un film documentar despre mărirea, decăderea şi transformarea unui balerin ucrainean, Serghei Polunin. Eu nu mă dau pe spate pentru balet, dar putea fi şi despre un trăgător cu arcul, tot m-ar fi interesat să-l văd şi, văzându-l, m-ar fi impresionat. Este documentarea carierei destul de scurte a lui Polunin. Sacrificiul părinţilor. Bunica şi tatăl pleacă în ţări străine să lucreze pentru ca să-l poată susţină la o şcoală de dans din Kiev. Apoi mama lui merge cu el în Anglia unde el este admis la şcoala regală de balet. Din cauza vizei, mama trebuie să-l lase singur. Suferă, ca orice mamă, când este nevoită să plece fără copil. Tatăl nu-şi vede copilul 6 ani. Până la urmă părinţii chiar divorţează, nu am înţeles clar de ce. El nu i-a lăsat pe părinţi să-l privească în direct cât timp dansa balet clasic. Până la urmă, îi lasă. E o dramă. El, balerinul, se tatuează, se droghează, şi în culmea gloriei se retrage. Apoi vrea să danseze, dar altceva. După ce a dansat pe melodiile „tipului acela cu barbă” cum îi spunea el lui Pavarotti pe când era doar un copil, se transformă şi ia naştere un dans pe melodia „Take me to church” ce are pe youtube peste 18 milioane de vizualizări. Pe mine m-a impresionat. Nu numai acest dans dar întreg filmul. Deşi pare banal, e ceva deosebit. Filmul se termină fără să ştim ce urmează, sau dacă urmează. Polunin e tânăr, are doar 27 de ani. Te întristezi când vezi cum aşa un talent se poate pierde…