Mi-a povestit o dată un coleg de servici din Bucureşti o mică întâmplare.

Era o zi caniculară în care oamenii erau fericiţi când găseau o cişmea de la care să poată bea apă. Aceste cişmele erau de obicei instalate la intersecţiile mai mari din oraş.

Colegul meu, bucuros că se apropie de una din ele şi că se va putea răcori, vede un băieţaş care probabil a băut şi apă, sau urma să bea, dar în acel moment el îşi ridicase unul din picioare, sprijinindu-l de marginea cişmelei şi spălându-l de zor. Colegul meu i se adresează calm şi politicos:

– Măi băiete, aceasta este o cişmea de unde oamenii beau apă, nu un loc unde să te speli tu pe picioare. Nu este deloc frumos şi mai ales igienic ceea ce faci tu.

La care băieţaşul răspunde:

– Nene, important e să fiu eu fericit.

Nu vreau să intru în mai multe detalii. Vreau să spun doar că această atitudine este generală, o găsim oriunde, din păcate. Este, cred eu, întruchiparea înţelegerii greşite a libertăţii.