(A doua şi sper ultima povestire în care voi folosi cuvinte care pot ofensa. Îmi cer scuze.)

Încă o întâmplare reală (am schimbat doar numele personajelor). Este tot despre bariera lingvistică dintre doi oameni de pe diferite meleaguri.

Kevin Sailor, un întreprinzător englez, a făcut nişte afaceri în mai multe ţări şi, începând cu mijlocul anilor 90, a folosit mână de lucru românească. Aş avea multe de povestit despre el şi acele vremuri, dar acum vreau să povestesc doar o întâmplare în care vedem cum asemănarea unor cuvinte în diverse limbi poate provoca neînţelegeri.

Nea Oanţă, un maistru electrician, era la primele întâlniri cu Kevin Sailor. Cei doi se înţelegeau mai mult prin semne. De fapt Sailor vorbea engleză iar nea Oanţă vorbea prin semne, româneşte şi, aici e problema, uneori mai introducea în conversaţie şi câte un cuvânt englezesc. Aşa că săracul Sailor nu mai ştia când nea Oanţă vorbeşte româneşte şi când englezeşte. De obicei convorbirile se întâmplau în hală. Sailor îl ducea pe nea Oanţă la câte o maşină unealtă să-i arate ce este de făcut, ier nea Oanţă îl liniştea pe Sailor că totul se rezolvă prin a-i spune: „fac io mister Kevin”.

Şi tot aşa până când Kevin Sailor se adresează unuia dintre români care vorbea şi bineînţeles înţelegea engleză: Spune-mi şi mie, ce are omul ăsta cu mine de mă tot înjură? Eu îi povestesc despre ce e de făcut, el dă din mâini şi-mi tot repetă: „fac io mister Kevin”.