Părerea mea despre… „Oameni la pescuit” de Alina Șova, de la Editura Coresi (Librăria Coresi)

Oameni la pescuit de Alina Șova nu este un roman obișnuit. După părerea mea, el este diferit din mai multe puncte de vedere. Voi puncta doar câteva dintre ele care mi s-au părut cele mai evidente. Ca de obicei, cuvintele mele vor fi simple. Acest roman conține părți mai complicate, cel puțin pentru mine. Dar acest lucru îl face cu atât mai atractiv pentru o gamă largă de cititori.

În primul rând, Alina Șova dezvoltă o abordare modernă și enigmatică: acțiunea romanului nu este una cronologică. Capitolele nu urmează o descriere temporară a acțiunilor ci mai degrabă o ordonare logică sau poate, mai bine spus, o ordonare a întâmplărilor care să nu-ți dea pe tavă totul, care să te facă să judeci, să gândești, să meditezi și, cel mai important, să amâni o gustare, vizionarea unei emisiuni tv sau chiar mersul la culcare pentru simplul motiv că vrei să afli cât mai repede ce urmează, ce s-a mai întâmplat în trecut și, mai ales, cum se va termina romanul. Este o abordare foarte interesantă și, cred eu, fericită.

În al doilea rând, Oameni la pescuit este o carte pentru care au fost scrise și interpretate câteva cântece chiar de către scriitoarea Alina Șova. După părerea mea, pentru început, cel mai bine este să citești cartea și să asculți melodiile atunci când ți se propune. Astfel intri cu adevărat în pielea personajelor. Asocierea unor pasaje din carte cu anumite melodii este o idee foarte frumoasă, folosită și de alți scriitori, dar ceea ce este inedit aici este că scriitoarea Alina Șova a compus melodiile, a scris versurile și le-a cântat deopotrivă. Felicitări!

Firul poveștii urmează destinele a două tinere femei care trăiesc în lumi și țări diferite. Prima, Lia, este o asistentă universitară, doctorandă, care are probleme în a-și găsi un suflet pereche. Mediul ei înconjurător și preconcepțiile unora o fac să creadă că este o întârziată. În acest context, se îndrăgostește destul de repede de Guillaume, un tânăr străin, cu care petrece cinci zile minunate. Nu află prea multe despre el și totuși este gata să-și părăsească traiul decent și să-l urmeze pe băiat într-o altă parte a lumii.

A doua, Zvetlana, rebotezată Vilda, este o fată săracă, nemulțumită de ceea ce îi e dat să trăiască, fiind îndrumată de mama ei, până la obsesie, să-și găsească o lume mai îndestulătoare. Se îndrăgostește de Leo, un tânăr venit de peste mări și țări. Îi este promisă o viață mai bună și, ca și Lia, își urmează noul iubit.

Ambele tinere ajung pe o insulă în Caraibe, dar nu într-o lume pe care și-au imaginat-o de acasă. Cei care le determină pe cele două femei să facă acest pas sunt oameni defecți, sau mai bine zis defectați de împrejurările în care au trăit. Au însă, din nefericire, o putere de seducție specială.

Capitole întregi abordează subiecte extrem de serioase, dar, din când în când, Alina Șova ne dovedește că are și talentul de a scrie în așa fel încât să ne facă să râdem. Un exemplu este partea în care mama și tatăl Liei descriu cum s-au cunoscut, o poveste plină de dialoguri neaoșe și haioase.

Stilul scriitoarei este unul tineresc, cu dialoguri debordante, care sunt parcă transcrierea unui film sau a unei piese de teatru, extrem de naturale, firești. Personajele „vorbesc” de multe ori așa cum se vorbește în ziua de azi – mai puțin plăcut pentru ureche – pe stradă sau în anumite cercuri, scriitoarea considerând că acest limbaj este necesar pentru a ne introduce cât mai ușor în atmosferă, dar și în mințile acelor oameni care se exprimă astfel. Romanul este, din punctul meu de vedere, dur, crud, direct, cu povești spuse uneori pe șleau, alteori mai pe ocolite dar cu destule amănunte. Și, uneori, unele personaje spun lucruri atât de adevărate, care par, într-un fel, amenințări, dar care au o semnificație aparte. De exemplu, unul din personaje spune: „[…] să nu care cumva să crezi că nu ți se poate întâmpla ȚIE! […] Să crezi că ți se poate întâmpla orice! Dar absolut orice! Și cel mai mare bine, și cel mai mare rău […]”.

Scriitoarea Alina Șova își caracterizează romanul Oameni la pescuit ca fiind „un semnal de alarmă referitor la pericolul manipulării emoționale, un joc subtil cu sumă nulă la care nimeni nu este imun. Cartea e pentru toți cei blânzi ce uită deseori sa fie blânzi și cu ei înșiși, pentru cei blocați în și de propria lor poveste, pentru cei ce se simt abandonați de soartă, neînțeleși, nealinați, neauziți. Pentru cei condiționați să aștepte, să cerșească, să spere cu disperare iubirea și salvarea de la călăii lor. E despre dansul tragic al prizonierului cu temnicerul său, un dans ce dă identitatea celor doi: captivi în bucla infinită a abuzului oferit și reciclat.”

Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag:

Melodiile scrise special pentru această carte de către Alina Șova se pot asculta aici:

https://www.youtube.com/results?search_query=Oameni+la+pescuit+Alina+Sova

Una dintre cele mai sensibile este Giving Up:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s