Sinceritas este termenul latin pentru integritate, onestitate, sinceritate.
În Sinceritas, scriitorul Ștefan Dimitriu este exact așa: sincer. Împărtășește cu noi file din jurnalele lui scrise de-a lungul anilor, ani dinainte de 1989, perioada de după, dar chiar și din anul 2021.
Sunt destule pagini care m-au impresionat puternic și care sunt sigur că l-au marcat pe autor în mod special.
Descrierea vieții părinților scriitorului este deosebită. Ultimele clipe trăite alături de ei sunt emoționante și triste, așa cum sunt pentru oricine. Dar felul de a povesti al lui Ștefan Dimitriu te acaparează și te marchează. Nu poate să nu te cuprindă o durere, un dor, o melancolie cruntă la citirea celor două capitole despre părinții scriitorului.
Unele capitole sunt scrise cu umor, chiar dacă subiectele nu sunt chiar de râs, cum ar fi cel despre un prieten și problemele lui familiale. Autorul încearcă să-l ajute cât poate mai bine, dar unii oameni nu mai pot fi ajutați, sunt atât de mult înrădăcinați într-o viață sus-jos – cu supărări, împăcări, certuri, fugi, iar împăcări și tot așa, uzându-și sănătatea cu fiecare zi ce trece. Tot un capitol trist este despre o rudă bolnavă care se ceartă mereu cu fiica ei într-un infern fără scăpare. Autorul se implică și în această poveste, dar se dă bătut pentru că efectiv nu are cum să-i ajute pe protagoniști.
În capitolul „Pe mâna doctorilor”, scriitorul Ștefan Dimitriu face haz de necaz. O poveste plină de umor fin în care ne descrie aventurile din timpul internării în spital, la o secție de cardiologie, interacțiunile cu ceilalți pacienți și chiar cu doctorii.
La faimosul restaurant „Berlin”, tânărul autor se întâlnește la o bere cu un grup de filosofi români din deceniul opt al secolului trecut.
Am aflat că, printre multe altele, scriitorul Ștefan Dimitriu a lucrat ca realizator de emisiuni la televiziunea română. Una dintre cele mai urmărite și influente emisiuni a fost „Reflector”, o emisiune de anchetă socială, al cărei generic l-am revăzut recent și a cărei melodie, cred, era special făcută să te înfricoșeze prin suspansul ei.
În „Mirifica lume a teatrului”, Ștefan Dimitriu ne povestește aventura pe care a avut-o cu o piesă de teatru scrisă de autor, numită „Cumpăr dog arlechin”. Istoria acesteia, care până la urmă a devenit un succes, este interesantă. Mașinațiuni, promisiuni, apoi anul 1989, au tot schimbat parcursul și de la „sigur” că se va pune în scenă se ajunge la amânări și renunțare totală. Povestea se termină totuși cu bine, pentru că piesa ajunge să fie jucată atât la radio cât și la teatrul TV. Mi-aș dori s-o văd sau s-o audiez. Așa cum de altfel îmi doresc să citesc și alte cărți scrise de talentatul și venerabilul Ștefan Dimitriu.
O altă poveste hazlie din cartea cu subtitlul „Un cine-verité jurnalier” este cea despre un renumit doctor, foarte bun profesionist, care reușea să vindece bolnavi pe care alții-i credeau pierduți – l-a tratat inclusiv pe tatăl autorului, prelungindu-i viața cu câțiva ani buni – , și care era și un pasionat scriitor de operă. Autorul ne descrie cu haz cum acest doctor căuta o soprană pentru una dintre operele lui în devenire.
Talentul de povestitor și jurnalist al lui Ștefan Dimitriu poate fi confirmat și de jurnalul de călătorie în Germania, la câțiva ani după 1989, prilejuit de un sejur la studiourile ZDF pentru schimb de experiență. Delegației românești îi este prezentată modalitatea în care fac cei de acolo arhivarea emisiunilor de televiziune. Pe lângă latura profesională, scriitorul are parte și de clipe de delectare ca simplu turist. Noutățile pe care le descoperă – un restaurant rotitor, zgârie nori, mâncarea de dimineață de la hotel, și multe altele –, întâlnirile cu prietenii și rudele, vizitarea unor muzee – unul dintre cele mai interesante mi s-a părut „Muzeul Scrisului” din Mainz, dedicat fiului orașului, Gutenberg –, sunt descrise cu un talent deosebit de către scriitor. Nu este însă scutit de o experiență amară atunci când vizitează un loc care a fost celebru înainte de 1989. Un superb jurnal de călătorie scris cu talent și umor fin care te îmbie la dorința de a citi și alte jurnale ale scriitorului.
Sinceritas mai are și alte capitole foarte interesante pe care vi le las vouă, dragi cititori, plăcerea să le descoperiți.
De asemenea, vă invit să citiți părerea mea și despre cealaltă carte a scriitorului Ștefan Dimitriu, citită de mine anul trecut, Sămânța și lutul:
Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi. Eu recomand cu drag toate cărțile scriitorului Ștefan Dimitriu:
Codrin Paşca | Miscellaneous 