Aș răsturna clepsidra vieții

Să mă desfăț iar cu tinerețea,

Vioiciunea și fericirea ta molipsitoare,

 

Să-ți mângâi cârlionții lungi chihlimbarii,

Pielea ta catifelată și degetele-ți de copil,

 

Să-ți admir zâmbetul divin

Și să-ți ascult vocea cristalină

Ce mă liniștește în nopțile hidoase,

 

Să te țin din nou de mână

Și să te sui pe speranțele noastre,

 

Să te păzesc de tot ce știu că va urma

Negru, meschin, zbuciumat,

Neliniștitor sau îngrijorător,

 

Să-ți alin suferințele în care vor să te împresure

Demonii ahtiați de malițiozitate și încărcați cu venin,

 

Să-ți șterg roua ochilor tăi verzi

În diminețile înghețate și pustii

Ce furtuni nemiloase prevestesc,

 

Să-ți sărut privirea neîncrezătoare,

Ochii jilavi și pierduți

 

Și să-ți transmit speranța

Că, așa cum ți-am promis,

În final, totul va fi bine.