Mi-a dat odată Ionuţ un CD cu muzică de-a lui, săltăreaţă, dar nu numai. Într-o zi, conducând spre o partidă de tenis ce urma s-o joc cu un bielorus, ascultam în maşină acest CD şi m-a atras o melodie anume. Am tot repetat-o până am ajuns la teren. Am simţit că mă stimula și-mi creștea energia.

M-am gândit apoi că, data viitoare, în loc să tot apăs pe butoane ca să o repet (aparatul de la maşină e cam vechi şi nu are funcţia de „repetare”), hai să-mi fac un CD cu aceeaşi melodie, una după alta, aşa de vreo 25 de ori. Aşa am şi făcut.

Apoi, într-o zi, Isabela şi Ionut erau amândoi, fără mine, în maşină şi ascultau CD-ul meu. Bineînţeles că până să realizeze ce e pe acel CD, au crezut că s-a stricat CD player-ul pentru că repeta aceeaşi melodie una după alta, ca o moară stricată:

https://www.youtube.com/watch?v=-KwBEydi_PA

O fi nebunie sau doar ciudăţenie, o fi un lucru normal ce se întâmplă şi altora, nu prea contează, dar vreau să spun că mi s-a întâmplat să ascult aceeaşi melodie una după alta, de multe, multe ori. Pe calculator sau la aparate mai noi e simplu. O pui pe „repetare”. Am făcut aşa cu melodii ale lui Jason Mraz, Dido şi acum cu Passenger:

https://www.youtube.com/watch?v=hef9UEHQisY

Unele melodii mă pătrund atât de tare încât nu mai vreau să le las. Simt că îmi schimbă ceva măcar în anumite unghere ascunse ale inimii. Simt că mă inspiră. Întotdeauna la mai bine, nu la mai rău.