Un subiect drag mie, din păcate, încă din fragedă copilărie.

Mi-a plăcut mereu să mănânc, iar cei ce mă cunoaşteţi o ştiţi foarte bine. Am fost mereu când obez, când gras şi m-a obsedat mereu acest lucru. Am încercat încă de mic copil să slăbesc pentru că am fost mereu „bullied” (agresat verbal, să zicem, căci este o expresie modernă) de copii şi nu mi-a picat bine. Am slăbit, m-am îngrăşat, iar am slăbit, şi tot aşa, cam toată viaţa. Ştiu foarte bine, şi mi s-a spus de multe ori, că aşa ceva nu este bine. Ideal ar fi fost să slăbesc o dată pentru totdeauna. Dar n-am reuşit. Şi atunci, în loc să nu fac nimic şi să ajung poate la o greutate inimaginabilă, am trecut de multe ori la diete. Nu recomand nimănui un ciclu din acesta slăbire-îngrăşare, mai ales pentru o viaţă.

Dacă mă gândesc însă şi mă uit în jur în zilele noastre, pot spune, cred, că atunci când eram copil nu eram chiar aşa de gras sau obez. Din păcate ceea ce văd în jur este mult mai grav la ora asta, problema obezităţii este mult mai gravă decât era în zilele copilăriei şi adolescenţei mele. Colegii mei erau în majoritatea lor slabi rău de tot şi în comparaţie eu eram gras. Dar dacă aş teleporta copilul Codrin din anii 70-80 în anul 2016 probabil că nu mi s-ar mai spune grasul. Desigur că mi s-ar spune cumva pentru că agresiunea verbală este încă poate şi mai gravă acum decât era pe atunci, dar nu despre asta vreau să scriu aici. Ca adult însă, da, am fost obez şi gras de multe ori.

Aici poate am să pun tot poze pentru că o poză face cât o mie de cuvinte, nu-i aşa? Dar poate voi mai şi scrie sau voi pune adrese ale unor pagini de pe net.