Aș răsturna clepsidra vieții Să mă desfăț iar cu tinerețea, Vioiciunea și fericirea ta molipsitoare,   Să-ți mângâi cârlionții lungi chihlimbarii, Pielea ta catifelată și degetele-ți de copil,   Să-ți admir zâmbetul divin Și să-ți ascult vocea cristalină Ce mă liniștește în nopțile hidoase,   Să te țin din nou de mână Și să te sui pe speranțele noastre,   Să te păzesc de tot ce știu că va urma Negru, meschin, zbuciumat, Neliniștitor sau îngrijorător,   Să-ți alin suferințele în care vor să te împresure Demonii ahtiați de malițiozitate și încărcați cu venin,   Să-ți șterg roua ochilor tăi … Continuă să citești Clepsidra