Avicii

A fost un DJ care mi-a marcat o parte din viață. Am ascultat unele dintre melodiile lui una după alta. Îmi dădeau încredere, speranță, mă influențau pozitiv. Uneori mă făceau să mă simt mai tânăr. În unele m-am regăsit, cum ar fi în Wake me up, cea în care personajele principale nu sunt plăcute de cei din jur. Dar care, până la urmă, își găsesc drumul spre un loc mai bun. Spre un loc mai bun, altul, a plecat, prea repede, și Tim Berling, Avicii.   Continuă să citești Avicii

Bula de sticlă

Tuturor celor puternici, celor care au trecut și continuă să treacă peste greutăți, celor care au puterea să meargă mai departe. Am crezut mereu că îmi place natura, că îmi plac oamenii, că îmi place mediul înconjurător, că îmi place ceea ce e bine și ceea ce e frumos. Cu cel puțin una dintre plăcerile mele m-am înșelat. Și am fost lovit. Și m-a durut tare de tot. Și am început să strig: „Lăsați-mă-n pace”. Dar n-am fost auzit și deci n-am fost lăsat în pace. Am continuat să fiu lovit. Am vrut să fug. Dar unde? N-am avut unde … Continuă să citești Bula de sticlă

Lada

Pe când eram mic, chiar foarte mic, am avut un tovarăș de joacă cu care-mi petreceam destul de mult timp în curtea din jurul blocului în care locuiam amândoi. Îl voi numi, la întâmplare, Dorin. Nu e numele lui real. Tatăl lui Dorin era șofer și din cauza asta era plecat de multe ori de acasă. Când se întorcea, aducea de multe ori lăzi; lăzi foarte mici sau uneori mai mari, umplute cu ceva, nu contează ce. Uneori erau mai multe și trebuia chiar ca toată familia să-l ajute la cărat. Pe lângă lăzile aduse de tatăl lui Dorin din … Continuă să citești Lada

Post

În ceea ce scriu mai jos am fost influențat de un articol din cartea „Despre frumusețea uitată a vieții” de Andrei Pleșu. Articolul se numește „Cinci zile fără televizor” și este despre avantajele petrecerii câtorva zile fără privitul la televizor sau, cu alte cuvinte, „post de televizor” cum l-aș numi eu. Citez concluzia articolului: „Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămâne, până la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare”. Când spunem că „ținem post”, cred eu, majoritatea ne gândim la mâncare, adică faptul că mâncăm de … Continuă să citești Post

O carte

Părerea mea e că în orice facem în viață și, implicit, în orice scriem, suntem măcar puțin influențați de exterior, de ceea ce am trăit înainte, de ceea ce am văzut, simțit și/sau citit. Eu cel puțin așa sunt. Nu cred că asta înseamnă că plagiem. Dar așa cum, „am citit undeva” (un tic verbal și scris ce-l tot folosesc deși nu e prea corect să nu precizez sursa), se pare că nu putem trăi fără măcar puțin zgomot de fond în jurul nostru (chiar și când dormim trebuie să auzim măcar un minimum de sunete, altfel cică mintea ne-ar … Continuă să citești O carte