406 este numărul zilelor dintre 15 noiembrie 2015 şi 24 decembrie 2016. Sunt zilele în care am ţinut post ultima oară. Adică am fost vegan (am găsit în dexonline acest cuvânt, deci nu este numai cuvânt englezesc), adică nu am mâncat produse de provenienţă animală. Am făcut zile de post total, în care am băut doar apă. În restul zilelor am mâncat multe fructe, legume, nuci, alune, seminţe. Nu am mâncat zahăr, cartofi, orez, paste şi pâine. De ce? Pentru că am vrut şi pentru că am putut. Aş mai fi putut să fac asta aşa cam… cam o viaţă.

Am început însă de Crăciun să mănânc ouă şi produse lactate. Ca în multe alte situaţii, am fost şi acum influenţat, sau mai bine zis înfricoşat. Dacă totuşi lipsa alimentelor de origine animală duce la degradări ireversibile? Dacă lipsa cărnii va duce la şi mai mari dereglări sau degradări?

Redescoperirea gustului iaurtului şi al ouălor a fost interesantă. Nu e că nu puteam fără ele. Nu e că am avut mare poftă de ele. Multe în viaţă se învaţă din obişnuinţă, prin a repeta ceva. Eu m-am obişnuit să mănânc numai de post. Dar nu pot spune că nu mi-au plăcut. Mi-au plăcut şi le-am savurat. Şi acum mănânc cu plăcere iaurtul gol, ca pe o îngheţată. Sunt un mare amator de îngheţată. Şi în post am mâncat un surogat de îngheţată, fără zahăr sau alt îndulcitor, dar poate despre asta voi scrie altă dată.

Ştiu foarte bine că nu e bine ce fac. „Totul sau nimic” nu e o filozofie de aplicat în alimentaţia unui om. Ştiu că foarte mulţi nu sunt de acord cu ceea ce am făcut şi încă mai fac.

„A mânca puţin din toate”, da, asta e soluţia. Asta se recomandă. Dar cine poate? Dacă nu făceam ce am făcut, începând cu 1998 de când sunt vegetarian şi când am făcut prima dietă, acum eram obez morbid. Încerc de atâţia ani să-mi caut echilibrul în ceea ce priveşte alimentaţia. Voi reuşi oare vreodată? Dacă e să extrapolez ce am făcut până acuma, nu prea cred că voi reuşi. Dar important e că mă simt bine, nu-i aşa?