Aceasta este singura carte, din acest prim set al meu de cărți citite de la Librăria Coresi, scrisă de un autor străin, pe care, ca să-l prezint, îmi este cel mai simplu să citez din minunata prefață scrisă de doamna Prof. dr. Irina Grigorescu Pană: „David Malouf este unul dintre cei mai importanți scriitori australieni contemporani, autor de romane, povestiri, poezie, eseuri, memorialistică, teatru și librete de operă, câștigător al unor prestigioase premii internaționale și australiene de literatură și una din vocile cele mai importante ale culturii în lumea anglofonă”. O viață imaginară este, așa cum îi spune și titlul, … Continuă să citești Părerea mea despre… „O viață imaginară” de David Malouf, traducere de Monica Bottez și o prefață de Prof. dr. Irina Grigorescu Pană

O pisică (albă) sparge un vas în care proprietarul nu știa că sunt ascunse o scrisoare și două fotografii vechi. Având câteva indicii, doi tineri pornesc pe urmele scrisorii și a fotografiilor pentru a încerca să afle istoria ce se ascunde în spatele lor. Acțiunea din ADN-ul minciunii nu se desfășoară cronologic. Romanul scriitoarei E. E. Leyma, deși nu foarte lung, te întrebuințează. Te face să citești mai rar – cel puțin așa a fost în cazul meu–, te face să gândești, să-ți pui întrebări, să revii la pasaje anterioare. Narațiunea alternează nu numai din privința personajului care „vorbește”, dar … Continuă să citești Părerea mea despre… „ADN-ul minciunii” de E. E. Leyma (Elena Ecaterina Miloaie)

O scriitoare consacrată, redactor la diverse publicații din România, SUA și Canada, membră a câtorva asociații de scriitori din Canada, Veronica Pavel Lerner scrie poezie, proză scurtă, miniaturi și articole pe teme literare, primind de asemenea câteva premii la concursuri de literatură românești. O putem găsi, printre altele, în revista literară online “LaPunkt”, dar și în revista „Observatorul” de la Toronto. Disonanțe de bon-ton, doar una dintre numeroasele cărți publicate de Veronica Pavel Lerner în România și Canada, conține întâmplări hazlii trăite de scriitoare în timpul șederii în București, Montreal și Toronto. Poveștile sunt adevărate, dar una, care mi-a plăcut … Continuă să citești Părerea mea despre… „Disonanțe de bon-ton” de Veronica Pavel Lerner, cu ilustrații de Adelaida Mateescu

Sunt foarte emoționat. Este prima oară în viața mea când scriu public despre o carte scrisă de o mare personalitate sportivă atât de bine cunoscută în țară și peste hotare. Ce aș mai putea adăuga eu, un umil cititor și suporter, despre Povestea vieții mele, la cele scrise deja de atâtea personalități despre celebra handbalistă Narcisa Lecușanu? Totuși simt nevoia de a-mi spune și eu părerea, chiar dacă nu voi spune nimic nou. Narcisa Lecușanu este un model de urmat pentru generația tânără și nu numai. Cunoscuta handbalistă este un exemplu de modestie, simplitate, ambiție, determinare, rezistență, spirit de sacrificiu, … Continuă să citești Părerea mea despre… „Povestea vieții mele” de Narcisa Lecușanu

Videochat este un foarte interesant mini roman de dragoste al scriitoarei Maya C. Krissa, care iese din tipare. Este (și) un roman psihologic, cred eu, care descrie o poveste dintre doi oameni aflați la distanță, unul dintre cei doi neavând posibilitatea să-l vadă pe celălalt. După despărțirea de partener, în încercarea de a trece peste neplăcutul eveniment, o tânără ia o hotărâre care poate părea ciudată pentru unii, acțiune care o conduce, până la urmă, într-o nesperată și neprevăzută convorbire cu un bărbat trecut, la rândul lui, printr-o tragedie. Videochat este o carte pe care nu o poți lăsa din … Continuă să citești Părerea mea despre… „Videochat” de Maya C. Krissa

Cititorii celei de-a doua cărți a scriitorului David Kimel vor avea parte de o surpriză. Din lumea largă conține nu numai însemnări de călătorie propriu-zisă – excursii desfășurate cu vase de croazieră, avioane, autocare sau simple drumeții pe toate meridianele globului –, dar și o călătorie în timp prin intermediul gândurilor despre anumiți oameni care au avut un impact deosebit asupra vieții scriitorului, dar și ale articolelor despre cultură, religie și politică publicate de-a lungul timpului de scriitorul David Kimel. Întâmplări hazlii, descrieri ale superbelor orașe și locuri vizitate, jurnalul de călătorie este scris, în parte, cu un aer de … Continuă să citești Părerea mea despre… „Din lumea largă” de David Kimel

Prima carte a scriitorului David Kimel, pe care am citit-o în aceste zile, din cele două pe care le am, este o captivantă autobiografie. Născut într-o perioadă de aparentă liniște, între cele două războaie mondiale, David Kimel descrie în romanul autobiografic Zori încețoșate evenimente din copilăria petrecută în orașul natal, București. Am citit cu mari emoții relatările acelor ani trăiți în capitala țării, care era diferită de cea a anilor în care am trăit și eu acolo și mult mai diferită decât cea din zilele noastre. O mare parte a cărții constă în povești, mai lungi sau mai scurte, din … Continuă să citești Părerea mea despre… „Zori încețoșate” de David Kimel

Este surprinzător să afli că scriitoarea Maya Ivona avea 14 ani la apariția cărții ei de debut, o culegere de proză scurtă, Cântecul meu. Reflecții, gânduri, filozofie. Sunt fascinat de ce poate scrie la 14 ani Maya Ivona. Eu la vârsta asta nu citeam nici forțat, scriam greu o compunere, jucam fotbal și mă plimbam cu bicicleta toată ziua. Rândurile scriitoarei emană, cum e și normal, atâta tinerețe, copilărie, visare, încât nu ai cum să nu devii și tu, cititorul, tânăr, măcar cu sufletul. Și totuși, scrierile ei sunt atât de mature încât te gândești ce va urma oare. Eu … Continuă să citești Părerea mea despre… „Cântecul meu” de Maya Ivona

Scriam în gândurile mele despre Poate nu trebuia… că, deși autoarea spunea că „Peste 10 ani, mi-ar plăcea să scriu din nou despre noi”, mie mi-ar plăcea să citesc mult mai des alte romane despre cei doi îndrăgostiți, chiar anual. Iată că dorința mea era de fapt îndeplinită. Cornelia Grosu-Soare continuă în Dulceața lacrimilor amare povestea de dragoste dintre protagoniștii trilogiei Vacanțele iubirii, Dincolo de carul mare și Poate nu trebuia… mult mai repede de 10 ani. Acțiunea are loc în anul 2020, un an în care cu toții știm ce a început. Ceva ce încă nu s-a terminat. Și … Continuă să citești Părerea mea despre… „Dulceața lacrimilor amare” de Cornelia Grosu-Soare

Mottoul acestei cărți, cu o abordare complet diferită față de cele trei precedente ale scriitoarei Cornelia Grosu-Soare, este din gândirea lui Seneca: „Călătoria și schimbarea locului aduc o nouă vigoare minții”. Cât adevăr stă în aceste câteva cuvinte ale marelui filozof! Cred că sunt mulți oameni care-și doresc să călătorească. Excursiile, drumețiile, călătoriile mai lungi sau mai scurte sunt activități extraordinare din foarte multe puncte de vedere. Pentru că fizic nu am putut, eu am încercat și alte modalități de a călători prin lume, cum ar fi aplicația „street view” din „google maps”, călătorii virtuale prin intermediul unor poze de … Continuă să citești Părerea mea despre… „Popas la capătul lumii” de Cornelia Grosu-Soare

Poate nu trebuia… este romanul scriitoarei Cornelia Grosu-Soare care întregește trilogia din care fac parte și celelalte două cărți citite de mine anterior: Vacanțele iubirii și Dincolo de carul mare. Înduioșătoarea poveste, despre o iubire pierdută în fragedă tinerețe și apoi regăsită peste mai bine de jumătate de secol, continuă. În mare parte, povestea de dragoste din Poate nu trebuia… are loc la distanță, prin convorbiri și mesaje telefonice. Dar, uneori, chiar și atât ajunge pentru liniștea sufletească a celor doi. În plus, distanțarea fizică poate chiar să determine o apropiere mult mai profundă între două inimi. Aș putea aminti, … Continuă să citești Părerea mea despre… „Poate nu trebuia…” de Cornelia Grosu-Soare

Dincolo de carul mare este continuarea romanului de debut, Vacanțele iubirii, a scriitoarei Cornelia Grosu-Soare. Acțiunea din primul roman continuă cu anii de facultate ai celor doi elevi și se concentrează apoi pe evenimente mai recente, până în zilele noastre. Personajul principal își pierde prima iubire, dar, după mai bine de 50 de ani, o regăsește și se îndrăgostește a doua oară, atunci când, așa cum îi place să se autointituleze, este deja un „adult cu vechime”. Dar iubirea nu are vârstă. Nu e nicicând prea târziu să fii îndrăgostit. Și ce poate fi mai frumos decât să ațâți focul … Continuă să citești Părerea mea despre… „Dincolo de carul mare” de Cornelia Grosu-Soare