Nu am fost pasionat de istorie și, ca urmare, am avut note mici în școală la această materie. Poate că de vină au fost vremurile, metodele neatractive de predare sau, mai probabil, chiar persoana mea, neavând o prea mare înclinație pentru date, ani, răscoale sau războaie, pe care le-am detestat toată viața. Orice fel de războaie. Dar îmi place, mai nou, să citesc istoria așa cum au trăit-o oamenii, cu povestiri reale din viața lor, povestiri scrise obiectiv, așa cum s-au petrecut ele.

Una dintre cărțile care se mulează foarte bine pe această idee este Ce a fost, nu mai este de venerabilul și respectatul scriitor Dan Brudariu. Am un mare respect pentru domnia sa și pentru această carte document, cu subtitlul „Secretele istoriei noastre dezvăluite de un martor ocular”.

Mi-a plăcut această explicație a autorului din prologul cărții: „Dacă încerc să reprezint istoria din punct de vedere grafic, o fac sub forma unui ecran mare, foarte mare, zăbrelit de mici pătrățele. Ca la jocul de cuvinte încrucișate. Ca într-un imens joc de puzzle. Faptele bine cunoscute, aproape necontestate, sunt pătrățele colorate. Pe lângă ele, ca pe un joc de șah, ca și la cuvintele încrucișate sau la ca un puzzle, sunt pătrățele albe. Aceste pătrățele sunt fapte, evenimente, situații necunoscute. Cu timpul pot fi completate, devin colorate ca și celelalte pătrățele. Detaliile sunt esențiale pentru a cunoaște istoria cât mai bine.”

De asemenea, tot în introducere, scriitorul Dan Brudariu ne prezintă cele două posibile alternative ale faptelor istorice: „Care este firul conducător al istoriei? Părerile sunt împărțite. Heraclit susținea că nu te scalzi de două ori în apele aceluiași pârâu. Totul este nou, imprevizibil, neașteptat, incomparabil. Părerea opusă pornește de la o formulare mai simplă. Nimic nou sub soare. Adică faptele istorice se repetă.” Eu cred că ambele posibilități sunt valabile. Desigur că apar și lucruri noi în istorie din cauza dezvoltării, nu numai tehnologice, dar și a cunoașterii în general, dar, pe de altă parte, multe întâmplări se repetă, ca într-o spirală, pe o altă treaptă, foarte asemănător cu fapte mai vechi, petrecute cu zeci, sute sau chiar mii de ani în urmă.

Dan Brudariu colorează în Ce a fost, nu mai este „câteva pete albe din jocul de puzzle al istoriei”. Povestește întâmplări și întâlniri cu personaje celebre, informații pe care nu le-am fi putut afla de la alții sau din manualele de istorie. Istoria se scrie cel mai ușor și corect prin relatări ale celor care chiar au trăit evenimentele, au trecut prin acele vremuri, în acest caz evenimentele din prima jumătate a secolului XX. Sunt fapte inedite, povestite într-un stil ușor de înțeles, care atrage nu numai pe cei pasionați de istorie, dar și pe orice alt cititor, român, care iubește istoria țării sale.

În prima parte, Dan Brudariu aduce un omagiu orașului de baștină, Timișoara. „Mi-s bănățan. Și mi-s mândru. Bănatu-i fruncea.” Ce frumos! Am o mare stimă atât pentru scriitor cât și pentru oamenii care trăiesc și muncesc în această zonă a țării, pe care, din păcate, eu nu am avut ocazia s-o vizitez și de aceea sunt foarte bucuros că am aflat câteva informații de la una dintre cele mai autorizate surse.

Capitole foarte interesante ale cărții sunt despre Republica Autonomă Banat – despre care, simt eu, puțini dintre noi au auzit –, despre personalități istorice care au marcat istoria României – cu care autorul a avut șansa și onoarea să se întâlnească și să discute –, dar și despre actul politic de la 23 august 1944. Lucruri foarte interesante care merită citite de orice român.

Până la sfârșitul anului, prețul fiecărei cărți de la Librăria Coresi este redus cu 20%. O carte este un cadou frumos pentru suflet.

Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag:

https://www.librariacoresi.ro/shop?&search=Dan+Brudariu