Încep aceste rânduri, gânduri, prin a sublinia că am un mare respect pentru scriitorul Nicolae Baltă, în primul rând pentru că a avut puterea să scrie despre un asemenea subiect și, în al doilea rând, pentru că are talentul de a descrie atât de bine manifestările acestei suferințe care se numește, în termeni de specialitate, Borderline.

Definițiile din textul meu de mai jos au fost găsite pe internet, sursele fiind www.dexonline.ro și www.mayoclinic.org.

Borderline = Tulburare de personalitate limită, caracterizat prin instabilitate psihologică în mai multe domenii (cum ar fi relațiile interpersonale, comportamentul și identitatea), dar numai cu episoade psihotice scurte sau fără episoade psihotice.

Psihotic = Suferind de psihoză

Psihoză = Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia.

Tulburarea de personalitate Borderline este o tulburare de sănătate mintală care afectează modul în care bolnavul gândește și simte despre el însuși și despre ceilalți, cauzând probleme de funcționare în viața de zi cu zi. Include probleme legate de imaginea de sine, dificultăți în gestionarea emoțiilor și a comportamentului și un model de relații instabile.

Cu tulburarea de personalitate Borderline, bolnavul are o teamă intensă de abandon sau instabilitate și s-ar putea să aibă dificultăți în a tolera să fie singur. Cu toate acestea, furia nepotrivită, impulsivitatea și schimbările frecvente ale dispoziției îi pot îndepărta pe ceilalți, chiar dacă bolnavul dorește să aibă relații iubitoare și de durată.

Cartea este scrisă la persoana I singular. Este, așa cum îi spune și subtitlul, un jurnal al unui tratament, numit psihanaliză, exercitat asupra unui student la Filologie, secția de Limbă și literatură română. Jurnalul descrie o porțiune a vieții personajului din deceniul opt al secolului trecut.

Studentul este tratat la început de către medici psihiatri, care pun diagnostice și prescriu medicamente. Are apoi norocul să dea peste un psihanalist, un adept al unui domeniu luat cam în derâdere la acea vreme, dar în care pacientul are încredere, fiind sigur că-l va putea ajuta.

Psihanaliza = Tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea inconștientului. Metodă de analiză psihologică și de tratament al bolilor neuropsihice, care își propune, prin diverse probe, asociații de cuvinte, relatări de vise, interpretări de figuri confuze etc., să descopere cauzele nevrozelor și psihozelor și să vindece aceste boli prin defulare. Psihanaliza a fost creată de Freud.

Pentru psihanaliști, bolile nu contează cum se numesc. Ei nu folosesc medicamente care au eficiență restrânsă și de scurtă durată. Ei „sunt singurii care cunosc adevărul despre comportamentul uman, normal sau patologic”.

Personajul descrie ceea ce trăia la vârsta de 24 de ani: „Aveam stări depresive, stări anxioase, stări de enervare paroxistică, stări de panică acută, blocaje mentale, nu rețineam ce învățam, nu mă puteam concentra, nu înțelegeam ce citesc, nu puteam citi. Îmi fugeau literele din fața ochilor. Pe plan somatic aveam spasmofilie – hipocalcemie. Aveam palpitații, aproape mereu inima îmi bătea prea tare, transpiram ușor, chiar și iarna, era o catastrofă. Aveam amețeli, tulburări de echilibru, pășeam țeapăn sau prea nesigur – de fapt, ambele semnalau nesiguranța, doar mersul țeapăn o camufla. Stomacul mă durea aproape mereu și consultam sistematic medici interniști. Și mai presus de toate aveam permanent o stare de tensiune, uneori acută. Așa o numeam eu mereu, fără a îndrăzni să îi spun pe numele adevărat: frică. O numeam, cel mult, timiditate sau sensibilitate, sau mai știu eu cum. Dar niciodată frică.” Așa cum vă închipuiți, eu nu pot cita decât foarte puțin, așa că să știți că descrierile din carte sunt mult mai multe, mai complexe și sunt fascinante.

Deși, cred eu, mulți oameni se confruntă cu măcar câteva dintre aceste stări, atunci când le ai pe toate acestea în același timp este crunt. Este crunt, ăsta e adevărul, să ai așa o boală. Interesant este că psihanalistul din Borderline i-a confirmat la un moment dat pacientului că „jumătate din oameni «sunt cu probleme», conform expresiei lui, adică nevrotici.” Procentul pe care i-a vindecat este însă foarte mic pentru că „majoritatea oamenilor cu probleme refuză chiar și să recunoască faptul că le au, darămite să încerce să le trateze”. Și, din păcate, zic eu, tot o concluzie a psihanalistului este că „oamenii nu se schimbă decât aparent, în sensul că nu dobândesc niște trăsături noi, ci nu fac decât să își manifeste unele deja existente, doar că ascunse și nebănuite de cei din jur și care, la un moment dat, în anumite conjuncturi – de regulă în situații de criză – ies la iveală, provocând uimirea celorlalți și făcându-i să afirme că nu s-ar fi așteptat la așa ceva sau că nu știuseră lângă cine stăteau”.

Unele lucruri descrise în carte sunt, cred eu, întâlnite și la alți oameni, nu numai la cei ce au această boală, cum ar fi teama de a da telefoane și de a cere apoi să se vorbească cu o anumită persoană sau închipuirea că, pe stradă sau în metrou, toată lumea se uită la ei. Un gând pe care ni-l descrie personajul într-un anumit context, cu care eu nu sunt de acord, este că „cei decepționați sentimental citesc romane de dragoste”. Eu sper din inimă că romanele de dragoste sunt citite și de cei care iubesc în prezent, cu adevărat, cei care nu sunt decepționați de parteneri, cei care vor însă să învețe și să afle povești frumoase despre alți îndrăgostiți.

Jurnalul este plin de descrieri ale viselor ciudate ale personajului principal, dar și ale întâlnirilor, întâmplărilor, trăirilor, gândurilor lui, ale zbaterilor lui în ceea ce privește cariera profesională. Tratamentul psihanalitic este ceva fascinant, de asemenea. Borderline este o carte foarte interesantă și, cred eu, educativă. De asemenea, ca și în urma citirii altor astfel de cărți, eu am două sentimente: unul de mare stimă – pentru cei care tratează, pentru cei care acceptă să vorbească despre anumite boli, pentru scriitorii care abordează aceste subiecte – și un altul de egoism – adică de bucurie că pe mine cred că viața m-a ferit de așa o boală. Eu cred că nu am trecut niciodată chiar prin așa ceva, deși viața nimănui nu este simplă și uneori trecem cu toții prin anumite stări. Dar să ai Borderline este teribil.

Din ceea ce am înțeles eu – pentru că trebuie să o spun, nu e ușor de citit această carte și poate pe alocuri este chiar greu de înțeles –, se pare că declanșatorul bolii personajului principal din Borderline a fost o rudă extrem de apropiată, care, prin comportamentul ei ciudat – ca să nu spun mai mult –, față de personaj, încă din copilărie, a reușit să își pună amprenta, negativă, asupra personalității adolescentului de mai târziu. Concluzia la care ajunge tânărul este că „dacă nu ar fi existat (ruda lui, n.m.), boala mea s-ar fi limitat la o «simplă» nevroză, fără să ajună în pragul psihozei, dând structura «Borderline»”. Această carte ne atrage atenția, ca și multe altele, cât de important este cum sunt tratați copiii de către adulți încă din fragedă copilărie. În general, metodele vechi de educație, cum ar fi „nu ai voie asta”, „nu fă aia”, și altele, contribuie, din păcate, la o deformare a caracterului adolescentului și chiar a maturului de mai târziu.

Lucrul extraordinar de bun pe care l-am aflat eu de pe internet, dar și din această carte a scriitorului Nicolae Baltă, este că tulburarea de personalitate Borderline se poate trata – de către profesioniști, bineînțeles – și că bolnavul poate trăi bine și normal după acest tratament. Este îmbucurător că nu este o boală ireversibilă. Și, așa cum menționează autorul, pacientul poate trece „de la psihanaliză (sau, mai exact, în paralel cu ea) la autoanaliză, care durează toată viața”. Autoanaliză de care, zic eu, avem nevoie cu toții atât cât trăim.

Borderline de Nicolae Baltă este o carte care va fi apreciată de cei interesați de fascinanta minte omenească. Vor descoperi multe lucruri interesante, captivante, vor învăța și afla multe lucruri noi.

Până la sfârșitul anului, prețul fiecărei cărți de la Librăria Coresi este redus cu 20%. O carte este un cadou frumos pentru suflet.

Borderline se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand tuturor celor interesați în a afla amănunte despre această afecțiune:

https://www.librariacoresi.ro/shop?&search=Nicolae+Baltă