Doi tineri liceeni sunt colegi de patru ani, dar, numai înainte de Bacalaureat, ea, Miruna, face un prim pas, atunci când se leagă de numele lui, Romario, și decretează că ea îi va spune Alex, sau Al, pe scurt. Din acel moment, viața lor se schimbă. Încep să se întâlnească și să învețe împreună atât pentru Bacalaureat cât și pentru examenul de admitere la facultatea de electronică.
Cei doi fac parte din familii diferite, la o primă vedere. El, mai sărac, cu un tată care își abuzează familia și care a făcut mult rău și altora prin „meseria” pe care a practicat-o. Ea, dintr-o familie mai înstărită, părinți mai tineri, mai iubitori, mai deschiși, dar care au făcut o mare greșeală față de copiii lor.
Intră amândoi la facultate. Al, ca să poată să se întrețină, lucrează la o pizzerie. În timpul primului an de facultate, i se propune să lucreze pe un vas de croazieră care va naviga pe marea Mediterană în vacanța de vară. El se gândește să îi propună același lucru și Mirunei, iar ea acceptă cu bucurie Croaziera.
Astfel că pleacă împreună ca lucrători pe același vas. Ce poate fi mai frumos pentru doi tineri care țin unul la altul?
Dar lucrurile nu sunt simple. El, Al, își dă seama că s-a îndrăgostit de ea, spunându-și: „Deci, iubirea e «acel ceva» pe care nu prea îl simți când îți este bine, dar care… știe al naibii să te doară”. Iar ea, Miruna, devine din ce în ce mai misterioasă pentru ca, până la urmă, să-și întrerupă călătoria și să plece de pe vas pe continent.
Al se maturizează în trei luni cât într-o viață. Meditează mult la iubirea pentru mama lui. Și tot pe vas, descoperă un om deosebit pe care-l simte extrem de aproape și de care se leagă pe vecie.
Croaziera de Ilie Radu Ignătescu este un roman care conține mai multe mistere pe care vă invit să le descoperiți. Misterioase sunt și unele dialoguri, dar și gânduri filozofice ale personajelor. Eu, cel puțin, a trebuit să citesc de două ori unele porțiuni pentru a încerca să le cuprind în întregime sensul. Este meritul lui Ilie Radu Ignătescu, un scriitor extraordinar de talentat, să te facă, destul de des, să meditezi, să te gândești, să cauți răspunsuri la propriile-ți întrebări. Un stil de scriere foarte frumos, aparte, foarte apropiat de sufletul meu. O sensibilitate deosebită, duioșie, romantism, jocuri de cuvinte și, din când în când, glume care-ți pică atât de bine pentru că, uneori, ai nevoie de un zâmbet în colțul gurii când citești despre fapte care te dor.
Aș vrea să citez aici două scurte pasaje din Croaziera.
Primul este despre cărți și bani. Al spune: „Să ai acces la ce este în lume, la ce gândește lumea, doar pentru atât merită să ai bani. O carte citită îți rămâne sub tălpi și te înalță, și privești altfel tot ce te înconjoară.” Ce frumos! Ce artist trebuie să fii ca să poți defini cititul în doar câteva cuvinte!
Al doilea este despre un „fir de iarbă lung, crescut printre uluce, pe care l-a iertat nemiloasa coasă, iar în capăt stătea falnic un spic bogat”, care se transformă într-un inel: „Atunci să rămânem uniți pe viață, care să ne fie ca acest fir întreg, cu rădăcină, coloană demnă și o floare cu mult rod! Și mi-a luat degetul inelar și a început să înfășoare firul pe el, iar când a apreciat că-i la jumătate, și l-a lipit și pe al ei de al meu și a continuat să le înfășoare pe amândouă până ce spicul a rămas ca o piatră prețioasă pe unirea celor două suflete.” Rar mi-a fost dat să citesc ceva mai romantic decât atât.
O carte minunată, un apel la iubire și iertare, scrisă de un Om minunat, Ilie Radu Ignătescu, care este plecat în propria lui Croazieră.
Până la sfârșitul anului, prețul fiecărei cărți de la Librăria Coresi este redus cu 20%. O carte este un cadou frumos pentru suflet.
Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag:
Codrin Paşca | Miscellaneous 