Părerea mea despre… „Zori încețoșate” de David Kimel

Prima carte a scriitorului David Kimel, pe care am citit-o în aceste zile, din cele două pe care le am, este o captivantă autobiografie.

Născut într-o perioadă de aparentă liniște, între cele două războaie mondiale, David Kimel descrie în romanul autobiografic Zori încețoșate evenimente din copilăria petrecută în orașul natal, București. Am citit cu mari emoții relatările acelor ani trăiți în capitala țării, care era diferită de cea a anilor în care am trăit și eu acolo și mult mai diferită decât cea din zilele noastre.

O mare parte a cărții constă în povești, mai lungi sau mai scurte, din copilăria autorului, de la primele amintiri care au rămas în memoria micului copil și până la vârsta de 13 ani. Apoi, cartea continuă cu descrierea greutăților, dar și a realizărilor, din adolescență și maturitate, cu descrierea împrejurărilor care au dus la părăsirea țării, dar și multe altele pe care vă las pe voi, dragi cititori, să le descoperiți în această incursiune în viața unui om pe care nu poți decât să-l respecți.

Scriitorul David Kimel este un foarte bun povestitor. Citind Zori încețoșate te simți de parcă ai fi acolo, în acele locuri, în acea atmosferă, uneori foarte greu de suportat. Simplitatea vieții de atunci, simplitatea lucrurilor, deseori lipsa lor, simplitatea caselor, a obiceiurilor, a mâncărurilor, lipsa materială generalizată, existența rațiilor – nu numai pentru alimente dar și pentru haine, lucruri de neimaginat în zilele noastre –, sunt descrise cu acuratețe și mă fac să mă gândesc la condițiile similare de care au avut parte și părinții noștri, viață despre care am aflat destul de puține, din păcate. Eu îl felicit pe scriitor pentru această carte care va fi, sunt sigur, apreciată de către generațiile existente și viitoare.

Condițiile modeste și evenimentele nefericite determină întreaga familie să se mute destul de des dintr-o casă în alta. Dragostea părinților îl ocrotește pe copilul David Kimel și-l ajută să răzbească, în ciuda evenimentelor nefaste ale acelor ani.

Sunt descrise, de asemenea, întâmplări și amintiri care pun în lumină iubirea pentru cărți a autorului încă din fragedă copilărie.

Este fascinant câte detalii, nume, persoane, locuri, clădiri și obiceiuri își amintește scriitorul. Nu cred că este vreun cititor care să nu se regăsească măcar în unele dintre experiențele hazlii povestite cu atâta plăcere și satisfacție de către autor. De exemplu, mie mi-a plăcut pățania cu o rindea petrecută în atelierul de tâmplărie al școlii pe care o urma elevul David Kimel. Dar, pe de altă parte, traumele prin care a putut trece un om în copilăria lui sunt greu de uitat. Ne spune chiar scriitorul: „Cu ochi de copil, între zilele de joacă și altele de profundă trăire, am înregistrat pe fundalul memoriei aspecte ce nu se vor șterge niciodată și care cu siguranță aveau să modeleze ceea ce urma să devin în anii mei de maturitate”.

Zori încețoșate este, cred eu, o contribuție însemnată la scrierea unei istorii pe care nu avem voie să o uităm vreodată, cea a anilor din preajma celui de-al doilea război mondial.

O poveste adevărată, așa cum trebuie să fie o autobiografie, Zori încețoșate este scrisă cu emoție, măiestrie, duioșie, melancolie și talent, cu cuvinte simple dar extrem de frumoase.

Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag:

https://www.librariacoresi.ro/shop?search=david+kimel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s