Părerea mea despre… „Povestea vieții mele” de Narcisa Lecușanu

Sunt foarte emoționat. Este prima oară în viața mea când scriu public despre o carte scrisă de o mare personalitate sportivă atât de bine cunoscută în țară și peste hotare.

Ce aș mai putea adăuga eu, un umil cititor și suporter, despre Povestea vieții mele, la cele scrise deja de atâtea personalități despre celebra handbalistă Narcisa Lecușanu? Totuși simt nevoia de a-mi spune și eu părerea, chiar dacă nu voi spune nimic nou.

Narcisa Lecușanu este un model de urmat pentru generația tânără și nu numai. Cunoscuta handbalistă este un exemplu de modestie, simplitate, ambiție, determinare, rezistență, spirit de sacrificiu, spirit de echipă, seriozitate și putere de muncă dusă de multe ori până la epuizare, atât în pregătirea sportivă cât și în viața de zi cu zi și în întreaga ei activitate.

Jucătoare, antrenoare, arbitră și, după retragerea din activitatea competițională, membră a celor mai înalte foruri handbalistice europene și mondiale în care și-a adus aportul cu succes datorită vastei experiențe sportive și de viață, Narcisa Lecușanu spune: „Handbalul m-a învățat cum să mă adaptez la situații neprevăzute, să caut soluții pentru a le rezolva și să nu mă concentrez pe ceea ce a fost sau pe cine este vinovat”. Eu cred că în orice domeniu de activitate am activa, avem cu toții de învățat din aceste frumoase cuvinte.

Este impresionant să afli amănunte despre cei pe care-i vezi doar jucând pe un teren, fie pe viu, fie la televizor. Să afli ce se întâmplă uneori în culise. Să afli și ce gândesc jucătorii, nu numai să-i vezi cum joacă. Să realizezi că sunt și ei oameni, exact ca și noi cei de rând, numai că ceea ce diferă la ei este talentul nemărginit cu care au fost înzestrați. Talent care-i îndreptățește să viseze sus de tot. Vă las pe voi, dragi cititori, să aflați din carte visul din copilărie devenit realitate al Narcisei Lecușanu. Dar să nu credeți că a fost ușor să și-l îndeplinească!

Handbalul a fost și este un sport tare iubit la Bacău, orașul natal al handbalistei, dar și în Baia Mare, orașul meu. Am fost fericit să citesc câteva rânduri despre handbalul băimărean. Nu pot uita meciurile Minaurului la care am fost și eu spectator de multe ori. Nu pot uita competiția de handbal masculin „Trofeul Carpați” de la mijlocul anilor ‘70, atunci când am avut privilegiul să stau la 2-3 metri distanță de Cristian Gațu și de la care am primit un autograf pe care îl prețuiesc. Handbalul m-a atras mereu, ca spectator, și am fost mereu bucuros să aflu cât mai multe despre acest sport. Cartea Narcisei Lecușanu îmi întregește aceste cunoștințe.

Țin să mai citez din Povestea vieții mele câteva rânduri care pentru mine sunt definitorii pentru Omul Narcisa Lecușanu: „Nu sunt printre cei care văd în alte țări numai lucruri bune, iar în propria țară doar neajunsuri. O astfel de mentalitate te complexează, te trage în jos, nu te ajută să construiești, să evoluezi, ajungi să te complaci doar în a critica, astfel încercând să te absolvi de orice vină, ca și cum n-ai fi și tu parte a acestei țări.” Cât de actual…

Cei care se uită la meciuri și nu sunt mulțumiți când echipa lor favorită pierde, când un jucător sau altul are o zi mai puțin bună, ar trebui neapărat să citească această carte autobiografică. Să realizeze, dacă nu au făcut-o deja, că fiecare sportiv este și el un om. Ce, noi care-i privim tolăniți confortabil în fotoliul din sufragerie suntem perfecți? Noi nu avem în palmares decât „meciuri” câștigate în campionatul nostru care se numește viață? Nu pierdem și noi „meciuri” la serviciu, sau chiar cele iminente pe care le jucăm cu prieteni sau cu cei dragi? Nu îi dezamăgim și noi, de multe ori, pe ai noștri, chiar dacă am dat tot ce am putut mai bun din noi? Sportivii sunt și ei oameni. Dar diferența o fac cei care sunt motivați, care fac sport pentru un crez al lor. Sunt și ei oameni, dar oameni care fac sacrificii de neimaginat pentru un om de rând, de multe ori fără să spună nimănui, ci să țină în sufletul lor, până ce vine vremea destăinuirilor într-o carte autobiografică.

Respect, stimă și recunoștință pentru tot ceea ce ați făcut, Narcisa Lecușanu, pentru handbalul românesc și pentru sport în general!

Povestea vieții mele, cartea amintirilor povestite cu atâta har de marea handbalistă, este îmbogățită de frumoase caracterizări creionate de peste 20 de personalități, printre care foștii mari sportivi Cristian Gațu, Elisabeta Lipă sau Radu Voina, precum și de un album cu peste 60 de fotografii color, instantanee din viața Narcisei Lecușanu care sunt sigur că au în spate povești despre care s-ar putea scrie tot atâtea cărți.

Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag:

https://www.librariacoresi.ro/shop?search=narcisa+lecușanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s