Speranţa

Noapte. Beznă. Pădure. Frică. Fug. Nu văd nimic, dar fug. Încerc să răzbesc. Nici măcar lumina lunii nu mă poate ajuta să văd ceva. Nori. Ploaie. Furtună. Beznă. Mă împiedic. Cad. Mă rănesc. Dar mă ridic. Frică. Urlete de animale nocturne. Vuiet. Vânt. Beznă. Nori. Ploaia se întețește. Fug. Cad iarăși. Mă doare rău totul. Nu cred că mai am scăpare. Dar mă ridic. Și fug în continuare. Șchiopătând, dar fug. Urlu și eu, dar de durere. Fug. Beznă. La un moment dat mi se pare că văd o lumină. Mică, abia licărește printre copacii deși. Fug. Șchiopătând, dar fug. … Continuă să citești Speranţa