Mamă, eu te-am visat trecând
pe-un fir de nor, pe-un fir de zare,
firavu-ți trup amestecând
cu zbor de paseri călătoare.
Mamă eu te-am strigat să stai,
era un drum ciudat, de spume;
unde plecai? de ce plecai?

Erai frumoasă și aveai
aripi de înger albe, mamă,
și te strigam și n-auzeai,
sau nu voiai și mi-era teamă.
Acele paseri argintii
mi te duceau din vis, ușoare,
în zborul lor de veșnicii
tăcute și nepăsătoare…

Din volumul „Poeme pentru Mama” de Mircea Micu, editura Eminescu, București, 1984