Părerea mea despre… „Măști”, volumul I, de Marius Alionte

Scriu aceste rânduri marcat, șocat, dezgustat, oripilat de un eveniment tragic (despre care voi scrie la sfârșit câteva rânduri) care a avut loc ieri, aici, chiar în ziua în care am început să citesc această carte.

Este foarte ușor să judeci greșit ceva sau pe cineva, să „sari” și să tragi concluzii fără să gândești aprofundat. Mi s-a întâmplat și mie după ce am citit primele pagini ale romanului Măști de Marius Alionte. Văzând că este vorba despre oameni care nu simt niciun fel de emoții, mi-am zis că este un roman din domeniul „fantastic”, despre lucruri ireale, scris de un tânăr cu multă imaginație neconstructivă. Dar, pe măsură ce citeam, mi-am dat seama ce ridicol și superficial am fost. Dacă eu nu am auzit despre ceva, dacă eu nu știu ceva, asta nu înseamnă că nu există. Alexitimia este o trăsătură de personalitate care chiar există și este prezentă în aproximativ 10 la sută din populația Pământului. Oamenii care au o astfel de stare nu numai că nu sunt de invidiat, dar, din păcate, pot deveni chiar periculoși și pot ajunge atât de departe încât să comită crime. Se ajunge la acest extrem din cauză că acești oameni nu au capacitatea de a simți nicio remușcare.

Marius Alionte ne conduce printre cotloanele întortocheate, complicate și, pentru majoritatea dintre noi, de neînțeles ale minții unui criminal. Totuși, toate aceste analize psihologice pot atinge coarda sensibilă a unor cititori și le pot induce un sentiment de milă față de aceste minți bolnave. Cititorul este tentat să le acorde criminalilor un anumit grad de înțelegere pentru faptele lor. Poate că ei, criminalii, ca ființe umane, nu sunt de vină cu nimic, ci doar mintea lor bolnavă, pentru care ei nu au nicio vină, îi determină să devină inumani.

Avem nevoie de mult mai mulți oameni ca Marius Alionte, care să ne conștientizeze că sănătatea mintală este atât de importantă. Avem nevoie și de psihologi buni, de specialiști care pot „citi” mințile celor care au potențialul de a deveni criminali și de a preveni cât mai multe astfel de tragedii în care sunt uciși atât de mulți oameni nevinovați.

Până să termin de citit Măști, mi-am dat seama că romanul are totuși și elemente suprarealiste ale unei povești „fantastice”, dar este și o poveste de dragoste psihologică și polițistă despre tineri adulți, poveste care poate și merită să fie citită de orice persoană căreia îi pasă de ceea ce se poate întâmpla în jurul ei.

Chiar dacă nu este corect ceea ce se întâmplă, chiar dacă un criminal este „acoperit” și ajutat să scape de pedeapsa meritată, vedem că, orice s-ar fi întâmplat, iubirea are întâietate. Deocamdată. Aștept cu nerăbdare și următoarele volume ale acestui roman.

Cartea se poate achiziționa de la Librăria Coresi și o recomand cu drag:

https://www.librariacoresi.ro/shop?search=marius+alionte

Marius Alionte are și o pagină personală unde puteți citi mai multe despre el și ceea ce scrie.

P.S. Un coleg de serviciu în vârstă de 51 de ani, cu care am lucrat în același departament acum ceva mai mult de cinci ani, care avea biroul la vreo 10 metri de mine, un specialist bun, care părea serios și normal, a luat ieri viața celor două fetițe ale sale, una de trei și alta de cinci ani, după care s-a sinucis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s