Prima din cele cinci cărți ale scriitoarei Cornelia Grosu-Soare pe care le voi citi în zilele următoare, Vacanțele iubirii mi-a picat foarte bine. Uneori viața așază lucrurile în cea mai bună și fericită ordine. După unele lecturi din ultimele zile, acest roman a fost ca un balsam pentru sufletul meu. A fost ca și atunci când ascult o melodie lentă, de exemplu de Enya, care pe de o parte mă liniștește, dar pe de altă parte mă și întristează, aruncându-mă uneori în melancolie. Oricum ar fi, melodia o mai ascult încă și încă o dată. Așa simt că va fi … Continuă să citești Părerea mea despre… „Vacanțele iubirii” de Cornelia Grosu-Soare

Citesc politică, de fapt mai mult știri care au caracter politic, dar nu fac politică, deci tot ceea ce scriu aici este doar umila mea părere în ceea ce privește un domeniu în care sunt un amator. Sămânța și lutul, este un roman, după mine, dacă nu științifico- atunci politico-fantastic. Un călător în timp se încarnează în diverse personaje. Acțiunea se petrece peste 100 de ani față de anii noștri, deci în viitor. Aflat într-o călătorie în interes de serviciu, personajul principal ajunge pe teritoriul țării noastre, unde, prin anumite împrejurări, află mai multe lucruri despre istoria țării din timpurile … Continuă să citești Părerea mea despre… „Sămânța și lutul” de Ștefan Dimitriu

Recunosc că nu am citit prea multe cărți de acest fel. Cunoscând-o pe EA este o carte de dezvoltare personală, din care avem foarte multe de învățat. Daniel Diaconescu ne învață cum să privim dintr-o altă perspectivă viața astfel încât să devenim mai fericiți. Fericirea noastră depinde în mare măsură de noi înșine, nu neapărat de cei ce ne înconjoară. Dar mai depinde, uneori, și de o persoană potrivită: EA, cea care ne poate schimba în bine. Evenimente întâmplate, sau uneori neîntâmplate, în copilărie ne marchează pe viață. Stă în puterea noastră să trecem cu bine peste orice greutate și … Continuă să citești Părerea mea despre… „Cunoscând-o pe EA” de Daniel Diaconescu

Desigur că există și acțiune în acest roman, dar Exercițiu de respirație este cel mai mult poveste, filozofie, trăire, sentiment. Povești despre București, un oraș drag în care am respirat și eu 18 ani, filozofie despre viață și iubire, sentimente despre oameni dragi și multe altele. O iubire mocnită a unei tinere fete față de un bărbat mai în vârstă decât ea, o iubire a lui față de ea, la fel, neîmpărtășită, apoi regăsirea, după un timp, într-un avion, în drum spre o capitală europeană. Irina Constantinescu este o povestitoare înnăscută, cu un stil matur, aș zice eu, un umor … Continuă să citești Părerea mea despre… „Exercițiu de respirație” de Irina Constantinescu

Doi tineri, având amândoi în jurul vârstei de 30 de ani, niciunul la prima iubire, sunt protagoniștii unei frumoase povești de dragoste. Niciunul dintre ei nu este scutit de evenimente neplăcute. Unul dintre ei are dificultăți în a putea trece peste o tragedie și de a-și continua viața alături de un partener. Un nou început ne insuflă optimism și ne ajută să realizăm că, orice s-ar întâmpla în viață, trebuie să avem puterea de a o lua de la capăt. „Viața are o singură alinare: Dragostea” și „Ca să putem continua drumul vieții mai departe, trebuie să lăsăm trecutul dureros … Continuă să citești Părerea mea despre… „Un nou început” de Corina Cernea

Cine să scrie cel mai bine despre o iubire între doi adolescenți decât o tânără, talentată și sensibilă scriitoare? Andreea Cătălina ne delectează în Imposibil cu o poveste de dragoste cu năbădăi, încâlcită dar foarte frumoasă, o poveste care crește, încetul cu încetul, de la primele întâlniri, de la primele refuzuri la primele săruturi și până la sentimente profunde ce se înfiripă între doi tineri remarcabili. „Totul în viață se întâmplă cu un scop”, ne aduce aminte Andreea Cătălina. Cei doi protagoniști descoperă nu numai plăcerile și minunățiile vieții în doi, dar și greutățile și problemele, unele majore, care nu … Continuă să citești Părerea mea despre… „Imposibil” de Andreea Cătălina

Iubire până la final este o poveste foarte scurtă, puțin peste 70 de pagini, dar este o poveste ce se întinde peste mai mulți ani. O poveste simplă, care poate părea banală, pe care poate am mai întâlnit-o în viață, însă este o poveste scrisă frumos și bine. O poveste cu tâlc. Uneori, unii oameni, nu nimeresc din prima încercare. Trebuie să se ivească o a doua dragoste pentru a-și da seama că aceasta este de fapt dragostea care contează. Cea adevărată. Cu mari riscuri și suferințe, la a doua încercare, unii oameni pot să-și găsească sufletul pereche. Melinda Boda … Continuă să citești Părerea mea despre… „Iubire până la final” de Melinda Boda

Albul și negrul viitoarelor amintiri este, într-un fel, o carte plină de învățăminte și cugetări, dar care are și elemente paranormale: viziunile personajului principal, un băiat, care are uneori ieșiri scurte din cotidian, timp în care poate vizualiza întâmplări ce se vor petrece cu mare acuratețe în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Dacă excludem părțile cu viziunile, în marea lor majoritate triste sau tragice, romanul conține povești de dragoste descrise simplu, cu naturalețe, gingășie, uneori cam stângaci, dar sincer. „Sufletele pereche formează, aproape, perfecțiunea.”, spune Ionel Barbă-Rasă. Pentru a afla mai multe despre „teoria sufletelor pereche”, vă recomand … Continuă să citești Părerea mea despre… „Albul și negrul viitoarelor amintiri” de Ionel Barbă-Rasă