O îmbrăţişare de neuitat

În anul 2000, din aprilie până la sfârşitul lui decembrie, am lucrat în Azerbaidjan. Ai mei au venit acolo pentru patru săptămâni să-şi petreacă concediul alături de mine. „Duminică, 16 iulie 2000. Ora 7.56. Au sosit iubiţii mei. Nu voi uita niciodată cum Ionuţ, după ce m-a văzut de dincolo de o uşă glisantă, a fugit spre mine (Iza nu terminase cu vama) şi m-a luat de gât şi s-a strâns de mine. Eu l-am ridicat şi am stat aşa strânşi câteva minute. Of ce a crescut. În 3 luni şi jumătate se simte diferenţa. Visasem acum o zi două, … Continuă să citești O îmbrăţişare de neuitat

Copiii nu uită

„A-ţi aduce aminte este frumos. Dar a trăi numai din amintiri este dureros.” Guillermo Villas, un jucător de tenis din generaţia lui Ilie Năstase. Cred că Guillermo, cu 6 ani mai tânăr decât Ilie, era încă jucător activ atunci când am citit acest citat într-un ziar „Sportul” şi l-am decupat. Mi-a plăcut mult. Nu l-am uitat niciodată. Ştiu că suntem unii cărora nu ne plac amintirile. Sunt unele lucruri din trecut care şi-au pus o amprentă atât de negativă şi ne-au făcut atât de mult să suferim încât spunem uneori: „Nici nu vreau să-mi amintesc de asta”. E normal să nu vrem … Continuă să citești Copiii nu uită

Cărţi

Când eram mic nu mi-a plăcut să citesc prea mult. Să scriu nici atât. Omul se mai schimbă. Îmi aduc aminte şi acum de manualul de Citire de clasa I. Primele silabe, primele cuvinte, apoi „Mama are mere”. Mama mea a încercat mereu să-mi insufle plăcerea de a citi. Deşi îi era extrem de greu, ne cumpăra zeci de cărţi. La chenzină şi salariu le plătea. Cu greu. De la ea am respectul pentru cărţi, de la a nu le îndoi, până a respecta autorul, editura, şi tot ce ţine de o carte. De scris nu am fost nici atât … Continuă să citești Cărţi

Istoria viitoare

Mă gândesc la zilele noastre: ce zgârcită e istoria scrisă a omenirii până azi. Mai întâi nişte desene pe pereţi în peşteri, apoi scrieri dăltuite în pietre. Săracii arheologi, cât a trebuit şi încă mai trebuie să sape după unele lucruri străvechi şi apoi să le pună cap la cap ca să încerce să desluşească ceva-ceva din istoria străbunilor. Apoi au apărut cărţile, dar ce puţine, cred eu, comparat cu cât se scrie în zilele noastre (din ce în ce mai puţine cărţi fizice, tipărite, dar mai mult conţinut pe internet). Până să avem calculatoare şi internet (nici nu a … Continuă să citești Istoria viitoare