O pisică (albă) sparge un vas în care proprietarul nu știa că sunt ascunse o scrisoare și două fotografii vechi. Având câteva indicii, doi tineri pornesc pe urmele scrisorii și a fotografiilor pentru a încerca să afle istoria ce se ascunde în spatele lor. Acțiunea din ADN-ul minciunii nu se desfășoară cronologic. Romanul scriitoarei E. E. Leyma, deși nu foarte lung, te întrebuințează. Te face să citești mai rar – cel puțin așa a fost în cazul meu–, te face să gândești, să-ți pui întrebări, să revii la pasaje anterioare. Narațiunea alternează nu numai din privința personajului care „vorbește”, dar … Continuă să citești Părerea mea despre… „ADN-ul minciunii” de E. E. Leyma (Elena Ecaterina Miloaie)